AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
La prima vedere, “The Artist” pare un film facut in ciuda tuturor de la Hollywood. Un film pentru hipsteri si nostalgici. Intr-o perioada in care accentul se pune pe cat-de-mare-scrie-3D pe afis, pe explozii si bugete imense pe super-productii la care se lucreaza ani de zile, pe platourile de filmare si pe super calculatoare facute special pentru grafica la nivel de pixel … apare un film mut, alb-negru, care incearca sa spuna o poveste, fara culoare si sonor, doar din gesturi si cateva texte inghesuite pe o placuta neagra. Elegant, autentic si usor naiv.
Povestea unui foarte cunoscut actor de filme mute care isi pierde treptat din succes si avere, in favoarea actorilor din noul val de filme (tot alb-negru) cu sonor. Because “sound” is the new black. And white. Refuzul de a-si folosi vocea, incapatanarea de a continua sa creada in puterea filmului mut si investitiile proaste ii aduc falimentul si ii ranesc orgoliul, mai ales cand vede ca Peppy Miller, o tanara actrita pe care a ajutat-o la inceput de cariera, devine treptat o stea de cinema tocmai in filme cu sonor, tehnologie care o avantajeaza mai mult. Poveste clasica de dragoste, cu orgoliosi :)
Prezenta filmului “The artist” printre cele de realizate anul asta e fix ca atunci cand … intr-o discoteca obisnuita cu DJ, jocuri de lumini, bumpti-bumpti si pop-rock … vine cineva si pune un vals sau o romanta la un patefon, iar toata lumea se uita uimita, ca mai exista si asa ceva. Si ca e atat de vintage (ca sa nu zic invechit), dar totusi, destul de frumos. De aici, depinde de fiecare daca se incumeta sa incerce niste pasi de vals sau isi cere inapoi banii pe biletul de intrare.
Nu stiu de ce a strans atatea premii. Poate pentru ca este atat de “altfel” decat restul filmelor, pentru ca scenele sunt foarte sugestive, pentru ca trezeste emotie si amintiri nostalgicilor, pentru muzica sau pentru ca lumea s-a saturat de “avatare”, vampiri si robotei. Sau pentru ca socul unui film 2D, fara grafica, culori si voce, in 2012, este atat de puternic.
E filmat atat de natural, incat ma asteptam sa apara in orice moment … Charlie Chaplin. Nu ma intrebati de ce :))
Momentul sponsorului: in cinematografele Cinema City din 24 februarie 2012.
PS: Sa mai spun inca o data ca e un film mut, alb si negru ?
