AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Povestea incepe azi, cu mine in calitate de contribuabil si administrator de SRL, in vizita la maretul ITM (Inspectoriatul Teritorial de Munca) de la etajul 2 al si mai maretul sediul al Camerei Comertului de langa pasajul Marasesti. E o poveste cu final fericit, despre situatii absurde, hartoage pe care nu le verifica nimeni, amabilitatea istorica a functionarilor publici si sistemul invechit pe care abia “comisia de taiat hartii’ ar putea sa-l optimizeze.
De-a rasu-plansu’ (mai ales acum, ca m-am calmat).
Asta e a doua vizita la ITM (ingrozitor site), pentru ca prima, de ieri, s-a terminat brusc, cu o injuratura catre UTI sau Asesoft, oricare firma ar fi responsabila cu sistemul informatic care “nu mai merge dom’le. Nu stim cand se repara, puteti sa asteptati la coada sau sa reveniti maine”. Eu am ales varianta B, pentru ca, desi statul la coada langa niste doamne revoltate si guralive e una din activitatile mele preferate all-time, ieri aveam lucruri mai bune de facut.
Iata-ma a doua zi, marti, cu un teanc de hartii in mana, gata sa-l fac pe Billy angajatul “number one” al viitorului unicorn pornit din MobileAcademy.ro
Ajung la etajul 2, stau vreo 10 minute la coada, intru si eu in incaperea din care ies user si parole de Revisal (Registrul General de Evidenta a Salariatilor) pe banda rulanta.
Si de aici incepe distractia.
Scot teancul de acte, pun victorios deasupra STICK-ul USB (nu discheta floppy disk ca la altii, da???) i-l arat domnisoarei, o invit sa-si aleaga actele de care are nevoie, ca la bufetul suedez, varianta cu hartoage. Domnisoara se uita la ele, le numara, rasfoieste si da verdictul mult visat:
“Va mai lipsesc niste acte. Blabla1, blabla2 si copie dupa buletin”
“Stati asa, doamna, luati-ma usor, ca-s nou in astea. Puteti sa-mi dati lista cu actele lipsa?’
“Nu. Va rog sa notati pe ceva: blabla1, blabla2, si copie dupa buletin. Blabla1 (adresa depunere revisal) se gaseste la xeroxul de jos, cu celelalte (copie buletin si CUI) trebuie sa le aveti dvs.”
“Ok, pe primul il iau de la xerox, pe celelalte n-as putea sa vi le trimit pe mail, sa le printati?” intreb eu cu ochii pe multifunctionala de pe biroul alaturat.
“Nu. Va rog sa reveniti cu toate actele, printate, completat si stampilate. O zi buna” ma expediaza ITMista.
“Mno, poate e imprimanta stricata“, imi zic eu in gand si ma retrag umil spre iesire, spre xerox, acolo unde ma asteapta o coada mai mica. Acolo, o doamna care abia astepta sa iasa la o tigara cu o colega, dorinta intrerupta cu nesimtire, de povestitor.
“Buna ziua, aveti blabla1?”
“Vreti si blabla1B?”
“Habar n-am, stiu doar de la blabla1. Il vreau si pe ala, daca trebuie. Aveti si imprimanta? As vrea sa printez ceva. Pot sa va trimit un mail?”
“Noi avem doar xerox, nu avem imprimanta, nici internet, va descurcati’, zise doamna, cu o combinatie letala de lehamite si sictir.
Ma abtin cu greu sa nu injur, ies afara, trag aer in piept, scriu pe facebook si incep sa ma gandesc unde dracu as putea printa 2 foi, in zona pasajului Marasesti.
Imi aduc aminte ca unul din fostii colegi de din fostul apartament nu s-a mutat inca la casa lui, asa ca ma rog la sfanta coincidenta, ocrotitoarea imprimantelor alb-negru, sa fie acasa si sa aiba imprimanta. Dovada ca sunt pacatos si ca horoscopul de azi era in conjunctie cu echinoctiul de primavara, Bogdan nu avea imprimanta, dar profit de moment pentru a-mi pune cele 2 hartii scanate pe stick-ul USB.
Nu-i nimic, noroc ca am stat in zona si stiu un alt xerox, spre metrou, unde un om e platit din ce munceste, nu pentru ca sta degeaba la parter, asa ca ma indrept spre zona Timpuri Noi (ce ironie, nu?).
Sa mai zica cineva ca statul nu incurajeaza exercitiile fizice si plimbarile in aer liber.
Dupa 20 de minute, bat iar la poarta ITM-ului, iar stau la o coada (ceva mai mica), iar intru in incaperea din care zburda useri si parole online.
Iar rasfoit de acte, iar trimis inapoi. De data asta, nu completasem o a doua cerere, similara cu prima, dar cu ultima bifa diferita. Practic, 2 hartii asemanatoare, cu aceleasi date de completat, cu o singura diferenta, care putea fi usor comprimate intr-una singura, dar cu final diferit. Una anunta ca eu sunt imputernicitul firmei, alta cere parola. 2 hartoage care puteau fi unite rapid, fara probleme.
Imi scapa un “what the fuck” printre dinti, ies afara, completez cererea nr 2, revin la verificare acte si USB Stick. Langa mine, un nene la 40 de ani, probabil specialistul IT, misca cu delicatete un mouse, de parca ar fi un ou Faberge de aur, din portelan fragil.
“Sa stiti ca nu e ok sa ne injurati, mai stim si noi ceva engleza, eu v-am auzit”, se uita dojenitor catre mine.
“Da, ma scuzati, mi-a scapat. Injuram sistemul si mecanismele astea invechite. Nu inteleg de ce trebuie sa completez atatea hartii, plus 2 cereri identice pana aproape de final, sa le stampilez, sa le semnez, in loc sa le trimit online, ca sa primesc ceva ce se genereaza oricum online! ”
“Eh, stiu, ce sa facem, asta e sistemul. Stim si noi ce frustrant e, dar nu putem schimba nimic, facem cum ni se cere, ca noi suntem doar niste rotite in sistem”, filozofeaza nea ITica, dand scroll agale la acelasi mouse invechit (A4tech, era bunicel acum vreo 7 ani).
Toata conversatia asta nu cred ca a durat mai mult de 1 minut, dupa care doamna de la calculator anunta verdictul:
“Gata, am terminat. Va rog sa luati foaia din IMPRIMANTA”
Sfarsit. Dupa 2-3 ore pierdute, un teanc de acte si un stick USB, toate astea pentru o foaie printata, care contine date generate online.
Cam asta a fost. Inca nu stiu ce m-a deranjat mai mult: atitudinea tipei de la xerox, refuzul de a printa 2 foi, automatismele functionarilor resemnati, care inca cer copii dupa acte pe care institutiile statului le au deja.
PS: abia astept sa ajung la ANAF, am inteles ca acolo e distractia!
PS2: se putea si mai rau, nu ?
