Cel mai frustrant comentariu al inceputului de an: “da-i dracu pe bogati. Pe cine stii tu om de rand, 8h/zi sa aiba 2000 euro?”

Stimati cititori, cititoare, roboti si crawlere, iata cel mai trist/enervant/frustrant comentariu pe care l-am primit astazi, la un status in care atrageam atentia ca, prin eliminarea “plafonului de 5 salarii medii brute peste care nu se mai impunea CASS, si de care beneficiaza, potrivit premierului, 36.000 de persoane”, cei care castiga peste 2000 euro lunar vor achita, de fapt, o parte din pomenile electorale ale PSD.

Citat din articolul de pe Hotnews:

Prin eliminarea plafonului de 5 salarii medii brute pentru care nu se percepea CAS bugetul va castiga 1,4 miliarde lei, suficient, in opinia lui Grindeanu, pentru cresterea pensiei minime de la 400 la 520 lei, de la 1 martie, transport gratuit la CFR pentru toti studentii si “mai mult decat dublarea burselor studentilor”.

Bugetul castiga suplimentar 1 miliard de lei si prin majorarea, incepand cu 1 februarie, a salariului minim de la 1.250 lei la 1.450 lei, masura care urmeaza sa fie adoptata in cursul sedintei de vineri.

Aceasta suma, spune Sorin Grindeanu, “ar acoperi 70% din costul generat de cresterea punctului de pensie de la 1 iulie”.

 

Trecem peste discutiile despre cat de logic sau oportunist e sa iei bani pentru sanatate si sa-i acoperi gaurile din 3 directii diferite: (pensii, salariile angajatilor din cultura, transport si burse pentru studenti) si ramanem pe comentariul asta, care mi se pare atat de ireal incat imi vine sa urlu la monitor. 

Comentariul apartine unui tanar din Timisoara, programator, care are fix discursul unui pensionar dezinformat, captiv toata ziua in fata televizorului, la mizeria3.

Pentru el si ceilalti care gandesc ca el, e greu sa inteleaga ca pot exista oameni normali, in Romania, care sa castige peste 2000 euro salariu, pentru 8 ore de munca pe zi. Si exista, surprinzator de putini, aproximativ 36.000, din care nu toti sunt directorasi de servicii prin vreun minister sau agentie birocratica de stat, sefuti cu pile sau politruci. Unii sunt atreprenori, manageri de firme medii si mari, directori de departamente esentiale, programatori seniori (2000 euro e un salariu mic pentru cineva cu peste 4-5 ani experienta). Oameni cu raspunderi si responsabilitati care afecteaza bugete sau activitati de zeci/sute de mii de euro sau mii de angajati.

Pentru el si ceilalti care gandesc ca el, e normal ca cineva (statul, in cazul asta), sa ia bani de la o categorie de oameni (hua, bogatii astia cu salarii mari), cu motivul X, si sa trimita acei bani, cu motivul Y, catre alta categorie sociala, mai vulnerabila (pensionari si studenti). Unde X inseamna contributia la sanatate (plafonata pentru salariile mari, la fel cum si pensiile sunt plafonate) iar Y sunt o parte din promisiunile electorale atarnate de catre PSD: pensii marite, salarii pentru cei din cultura, transport si burse dublate pentru studenti. 

Pentru el si ceilalti care gandesc ca el, nu conteaza de unde vin banii, atata timp cat li se da ceva si lor, indiferent de unde si cu ce impact.

Nu conteaza cat se fura si cat ramane de dat la pensii, sanatate sau educatie, conteaza cat mai primesc si ei si ai lor, macar o data la 4 ani. 

Important e sa li se dea si lor ceva, daca partidul stat a inceput deja sa mituiasca societatea.

Cum sa-i explici unui om care are setat modul asta de gandire ca genul asta de mituire si mutare a banilor dintr-un buzunar in altul nu are legatura cu vreun Robin Hood romanesc, ci mai degraba cu acoperirea unei promisiuni mincinoase, printr-un furt ascuns sub o deturnare de fonduri? 

Ce pretentii sa ai de la cineva are limite atat de joase ?

Cum naiba sa accepti ca banii care s-ar duce la sanatate sa fie redirectionati oriunde decide marioneta lui dragnea ca trebuie astupate gaurile promise tot de el? 

Cum naiba mai evoluam daca sunt atatia care gandesc atat de simplist si egoist ?

Cum ii scoatem din bula lor de  miserupism si retorica lipsita de argumente sau conexiuni logice ? 

Comentariile integrale aici sau mai jos, in caz ca se “pierde” ceva.