La cererea fanilor. atentie, ploua cu truisme, clisee si lacrimogene. poate si ceva motivationale seci.
aseara am omorat un melc nevinovat, pe cararea dintre biserica si blocul unde stau cu chirie. el era la jumatatea drumului dintre un boschet si gardul bisericii, eu eram grabit sa ajung acasa. seara e intuneric pe straduta cu pricina, iar cand e intuneric afara, nu mai e lumina, totul pare mai intunecat, mai gri, mai in umbra. am omorat o fiinta vie, din greseala. graba mea de a ajunge intr-un loc confortabil pentru mine, s-a dovedit fatala pentru un sarman melc.
stii cum e sa te simti puternic, dar slabit din punct de vedere psihic ? cum e sa simti ca puteai sa eviti o catastrofa melcoidala, daca erai ceva mai atent in ultima secunda (ca-n filmele cu eroii americani care salveaza planeta la 00:01)? cum e sa stii ca cineva a incetat sa mai existe, din cauza ta … chiar daca nu a fost in totalitate vina ta ? sa te simti ca un pradator uman … ?
aseara am tot stat cu gandul la bietul melc, daca a suferit mult dupa ce l-am strivit sub talpa mea necrutatoare. daca s-a chinuit mult in agonia sa de melc cotobelc, daca a implorat dupa ajutor, daca mai e bun de tocanita, daca a vrut sa sune la 11melc sau dezmelcolizare, daca si-a vazut ultimele clipe din viata trecand prin fata celor doi ochi mari (cam striviti si imprastiati pe langa cochilie), daca prefera sa fie strivit de altcineva (cu adidasi mai de firma sau cu mai mult trafic), daca s-a gandit la mine si m-a injurat pe limba lui, inainte de ultima suflare melceasca.
pentru ca atunci cand esti pe patul de moarte (bine, melcul era pe beton, dar vorba vine …), te doare cel mai tare, tot mai intens. iar durerea este o sentiment foarte neplacut, pentru doar atunci nu esti fericit cu tine, nu simti absolutul fiintei tale. nu esti linistit, te zbati pentru ultima suflare, nu te simti intreg nici la suflet, nici la corp (mai ales daca esti strivit).
poate melcul acela avea o misiune numai de el stiuta, poate ca avea, ca toti melcii si oamenii de seama, o destinatie finala ades visata, poate ca era in drum spre acel loc pe care il putea numi “a doua casa” (pentru ca melcii au deja prima casa), la fel cum …si noi, oamenii … ne cautam locul nostru in lume, in univers, in adancul fiintei noastre. un loc unde sa ne simtim bine, unde sa putem canta ce vrem noi la dus, unde sa ardem fara grija o omleta sau clatitele, unde sa putem umbla doar in chiloti, chiar daca sunt roz, stramti sau tanga.
ma intreb daca melcul avea probleme in dragoste sau nu, daca era baiat sau fata, daca ar fi vrut sa-si ia ramas bun de la prieteni, de la rude, de la tovarasii de prin boscheti, de la melcoaicele sexy de pe marginea drumului. poate era virgin si mergea agale la ele, sa le cunoasca mai bine, sa le invite la el acasa si sa zguduie putin carapacea pana dimineata… sa stea tentacul in tentacul si apoi … sa le sopteasca usor, la ureche: “MAI STAI”.
hai sa incercam sa ne punem macar o data in pielea unui melc. sa scapam de grijile de zi cu zi si sa incercam sa actionam mai lent, pas cu pas, ca un ardelean in slow motion. sa spunem lucrurilor pe nume, silaba-cu-silaba, ca niste balbaiti. hai sa incercam sa traim momentul de azi, sa nu ne gandim la finaluri nefericite, sa nu ne umplem capul cu ganduri intunecate (de adidasi ucigasi). hai sa ne bucuram de momentele minunate, de melcii care se misca mai incet ca noi, de un sfert de frunza uscata, de femeile cu ochii mari si iesiti din orbita. hai sa traim clipa ACUM, inainte sa fim striviti de neprevazutul vietii.
si acum vreau sa primesc foarte multe like-uri, pentru ca e un text liric, sensibil si induiosator. si aproape poetic. si plin de truisme si vorbe goale.
Articole bonus: 1 si 2. El e otrava.
Heh! Misto articol, imi plac si referintele. Piticu’ gratis imi aduce aminte de Maddox. Bine, Maddox ar fi piticu’ gratis primordial :))
pfff, nu stiam cine e maddox asta. a trebuit sa caut pe net. credeam ca e vreun otravit englez …
http://thebestpageintheuniverse.net :D
Imi fac si eu un blog siropos care o sa curpinda, pe langa mizeriile siropoase, si scene porno. Il zic Blogu’ lu’ o laba.
N-ai curaj!