Reactie la articolul “Ne mai scutiti de internetul asta ?”

Si altele

2 site-uri care te pot ajuta sa te decizi pe cine sa votezi

28/10/2014

Comentariu pe un text de Radu F Constantinescu

17/09/2014

Premiul “Articolul retard al saptamanii” se acorda domnului Cezar Paul Badescu, autorul unei chestii numite “Ne mai scutiţi cu internetul ăsta?”, prin care isi exprima frustrarea legata de puterea de atractie a internetului, care castiga tot mai multa atentie, cititori si bani, in defavoarea ziarelor (de moguli). Articolul apare pe adevarul.ro, ziarul care s-a remarcat anul trecut prin performanta de a face live-blogging (sau ceva similar) de la o inmormantare.

Update: se pare ca Ionela Rosu, autoarea articolului despre inmormantarea lui Iurie Darie e unul din pseudonimele  lui Cezar Paul Badescu!

Sa incep cu comentariul pe text, unul plin de frustrari de ziarist obisnuit cu stiloul si hartia, care pare ca nu intelege ce-i cu internetul asta si cum poate fi folosit in favoarea lui.

Hai sa comparam mere putrezite cu pere proaspete.

Dacă nu sunteţi născuţi ieri şi vreţi să căutaţi pe internet lucruri pe care le-aţi postat acum 15 ani, să zicem, aveţi toate şansele să nu le mai găsiţi.

Ba da, exista Google Cache si site-uri similare.

Pe de alta parte, de ce as vrea sa citesc ceva ce am scris acum 15 ani ? Daca era ceva interesant/inteligent, probabil ca as fi stiut unde l-am salvat, nu ?

Si oricum, acum 15 ani internetul era cam scump si greu de accesat. Dial-up nu era o solutie foarte buna, iar informatiile erau destul de putine. Intre timp, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Se cheama evolutie.

Între timp, au murit servere, s-au închis servicii de web hosting (ca Geocities de la Yahoo, de exemplu), s-au pierdut multe în procesele de transfer. Astfel, realizezi că pe web nu ai trecut – sau că trecutul tău se rezumă la doar câţiva ani.

Intre timp, s-au inchis ziare, s-au inchis si televiziuni, nu stiu oameni care sa fi plans prea mult dupa ele. Geocities s-a inchis pentru ca nimeni nu a mai investit in dezvoltarea lui si pentru ca au aparut solutii sau variante mai bune. Daca s-a pierdut vreun fisier, e pentru ca titularul fisierelor ori n-a stiut sa foloseasca un FTP , ori n-a apasat butonul de download/backup, ori nu i-a mai trebuit ce era acolo.

E o ironie, mai ales că tot auzi că se fac eforturi pentru prezervarea memoriei umanităţii pe internet şi se digitalizează cât mai multe cărţi. La ce bun? Avem cărţi şi de acum câteva sute de ani, iar în sălile de lectură ale bibliotecilor poţi citi articole de ziar şi de pe la o mie opt sute şi ceva.

Eu am alta intrebare: stiti cumva ce varsta are internetul? Daca exista internetul acum cateva sute de ani, as putea pune pariu ca nu mai erau atatea carti sau ziare in format fizic. Stiti cumva cum se “da search” intr-o carte de cateva sute de ani ? Dar intr-un ziar ? Stiti cumva cati microbi se ascund intr-o carte de sute de ani ? Pot sa iau cartea aia veche de cateva sute de ani acasa, sa o rasfoiesc in voie ? Nu pot, ca e piesa de muzeu si resedinta de bacterii.

Spre deosebire de carti sau ziare, CD-urile nu pot fi mancate de soareci. Internetul, daca nu stiati, e cea mai mare baza de date din lume. Iar wikipedia e cea mai mare colectie de articole, despre orice subiect. Ca si informatie suplimentara, doar daca am printa doar editia in engleza a Wikipedia, am avea echivalentul a 952 de volume a Encyclopedia Britanica.

0,1 % din Wikipedia (articolele in limba engleza) arata cam asa. Va invit s-o rasfoiti :)

Cati oameni pot citi in acelasi timp, aceeasi carte, intr-o sala de lectura ? Dar un PDF/site? Pentru cineva care comunica prin scris, e cam trist sa nu poti sa-ti dai seama care e diferenta dintre cele doua tipuri de acces la informatie.

Hai sa comparam niste carti de sute de ani cu niste PDF-uri de cativa ani. Hai sa comparam niste carute cu niste Dacii. Pana la urma, fac acelasi lucru: poti sa citesti din ele, respectiv, poti sa te plimbi cu ele.

Caută, în schimb, un articol apărut pe net în anii 90 sau chiar în jurul anului 2000 şi te poţi considera norocos dacă îl mai găseşti. De multe ori, dai doar de „umbrele“ lui de pe portalurile care l-au preluat, dar linkurile nu te mai duc nicăieri.

In anii 90 erau atat de putine conexiuni de internet, incat era considerat un lux sa ai dial-up acasa. Pe atunci se statea pe mirc si pe mail, nu se scriau articole pentru cititorii de pe interneti. V-as pune si eu sa cautati un articol de ziar aparut din anii 90 si o sa ma consider cel putin la fel de norocos daca il gasiti in 2 ani, dupa indelungi cautari prin biblioteci si colectii private. Hai sa facem o cautare de articol/ziar aparut dupa 2005, sa vedeti cum se schimba datele problemei.

Asta e, asa cum cartile se pierd, asa se pierd si articolele. Unele se pierd, ard, se arunca la gunoi, se transforma in combustibil, se sterg, se arunca in spam, se inchide un site, se renunta la server/hosting. Hai sa facem o drama din asta!

Asta se întâmplă şi offline, când e vorba de lumea calculatoarelor, unde noutatea apare într-un ritm tot mai rapid şi în general omoară ceea ce devine vechi. Acum câţiva ani, îţi salvai datele preţioase pe dischete (floppy), să-ţi faci un backup, dacă-ţi crapă calculatorul.

Nu omoara nimeni vechiturile, doar le arhiveaza. Se trec in rafturile mai vechi din biblioteca, se pun pe CD-uri, DVD-uri, pe un FTP. Acum cativa ani, cand salvam datele pretioase pe dischete, nu aveam stick-uri de zeci si sute de giga. Le salvam pe dischete pentru ca aia era solutia. Nu puteam sa salvez un document de 2000 de cuvinte pe un colt de ziar. Lumea evolueaza, apar solutii noi, asa ca datele de pe floppy au trecut pe alte dispozitive de stocare.

Stiti… cam cum s-a trecut de la ziare alb-negru de 4 pagini la ziare color de 16, cu insertii cu CD-uri de filme.

Acum nu mai ai cum să accesezi ce e pe respectivele dischete. Aceeaşi soartă vor avea, peste nu mult timp, si CD-urile sau DVD-urile (deja au apărut calculatoare fără cititor de discuri). Cică ni se oferă în schimb cloud-uri. Pentru cât timp vom beneficia şi de acest serviciu, până când îşi va da şi el obştescul sfârşit şi toate datele de acolo vor fi iarăşi inaccesibile?

Ba poti sa accesezi ce e pe dischete, doar ca nu mai ai ce face cu informatia de acum cativa ani. Tot ce salvam pe vremuri de floppy, ori a devenit inutil, ori se gaseste deja pe internet. Se cheama evolutie.

N-ai de ce sa te incapatanezi sa pastrezi ceva pe 20 de floppy disk-uri, cand poti sa le salvezi pe un stick sau online, pe un site gratuit sau cu plata. Iar informatiile vor fi accesibile atata timp cat vom plati accesul la internet, hostingul sau abonamentul pentru acel serviciu.

Draga domnule, mai afla ca si in cazul cartilor si al ziarelor exista niste chestii care le pot aduce obstescul sfarsit si le pot face inaccesibile. Definitiv. Nu stiu daca ai auzit de asa ceva, dar exista anumite chestii care sunt cunoscute sub numele de … incendii. Sau soba cu lemne (merge si cu carti & ziare). Sau impachetat de borcane. Sau stersul geamului cu ghemotocul de hartie de ziar.

Omenirea ar fi avut mult de castigat daca, de exemplu, biblioteca din Alexandria antica ar fi avut backup in sistem de cloud hosting. Sau macar undeva, pe un server pazit bine, intr-o piramida. Sunt sigur ca scribii egipteni ar fi preferat sa scrie in Word sau Google Docs decat pe papirus. Faceau si economie la cerneala …

Pe de altă parte, internetul se manifestă ca un veritabil ucigaş al originalităţii. Totul pe web a ajuns să funcţioneze după modelele copy/paste sau share. Dacă postezi ceva valoros – poză, film sau text –, în scurt timp va deveni bunul tuturor şi nimănui nu-i va păsa cine e autorul. Vor fi destui care se vor împăuna cu poza făcută de tine şi vor fi „felicitaţi“ prin like-uri sau vor face trafic pe site-urile lor cu textul scris de tine.

Am ras la asta cu “veritabil ucigas al originalitatii”. Socant sau nu, plagiatori exista si in print, si in online. Pana la urma, scribii erau niste mici Ponta care copiau acelasi text, de la o singura sursa, manual, fiecare pe materialul lor.

Plagiatul si insusirea pozelor sau a textelor altora nu este ceva specific internetului, sunt atatia translatori de ziare din strainatate, care si-au scris articolele in romana, cu cuvintele altora. Asta e, unii fac tiraje cu texte furate, altii fac trafic cu vizitatori unici. Acelasi mecanism, platforma diferita. N-a inventat internetul “ucigasi ai originalitatii”. Pe internet e doar mai usor sa furi.

Pe scurt, internetul este mediul în care cel mai bine se simt „oamenii recenţi“ (aşa cum îi numea, în alte condiţii, H.-R. Patapievici). Oameni fără trecut şi pentru care valoarea e doar „o vorbă de dânşii inventată“, indivizi care nu există decât ca avatar sau ca nickname, anonimi perfecţi doar pentru constituirea turmelor.

Ghici ce, pe internet exista indivizi care au mai mult decat un avatar si un nickname. Exista oameni cu nume real, cu istoric de activitate si realizari, cu job real, care fac bani reali, din internet si nu numai. Si iarasi – socant poate pentru autor – exista si anonimi in print. Cate articole care apar in ziare nu sunt semnate cu “redactia” sau acronime?

Suntem ameninţaţi că internetul va înlocui cultura pe hârtie şi că aceasta va dispărea în cele din urmă. Ne este ridicat în slăvi internetul, care cică e mult mai sexy decât tipăritura şi face lucruri incredibile. Ne este băgat pe gât internetul, pentru că el reprezintă viitorul. După cum vedem de pe acum, e vorba de un viitor fără trecut şi în care mediocritatea face legea. Din fericire, Apocalipsa nu va veni chiar aşa de repede cum ni se prezice.

Pai face lucruri incredibile. Unul din ele este functia de “search”. Daca scriam articolul asta intr-un ziar, ma citeau … atatia oameni cati aveau abonament sau cumparau ziarul, plus rudele de gradul 4, colegii de serviciu si marmota care numara tirajele. Pe internet poate sa ma citeasca oricine, oricati. Indiferent daca sunt anonimi sau nu.

Asta e viitorul, pentru tot mai multi, fie ca unora le place sau nu. Pentru ca accesul la informatie s-a schimbat din creator-de-continut->cititor in creatori-de-continut->creatori-si-cititori-de-continut. Din content-static->cititor in cititori->content-dinamic-disponibil-oricand.

Nu doar cand e deschisa biblioteca sau chioscul de ziare.

Daca o sa vina cumva apocalipsa, sunt sanse mai mari ca mai multi oameni sa moara cu laptopul/tableta in brate decat cu un ziar in mana. Parerea mea!

PS: Sunt curios daca articolul asta de pe Adevarul apare si pe print, sau doar pe dusmanul lui, online-ul. Brr. Mi se pare foarte ironic ca un articol numit “Ne mai scutiţi cu internetul ăsta?” sa fie postat pe internet. Eu in locul autorului … printam articolul pe o foaie A4 si alergam dupa cititorii de ziare de prin statiile de autobuz. Sau o inseram in ziar, ca articol bonus!

PS1: O fi chiar asa de frustrant sa stii ca nu esti capabil sa intelegi sau sa te adaptezi la noile tehnologii ?

PS2: Cine vrea sa fie scutit de internet… e liber sa-si bage modemul undeva, sa se retraga intr-o pestera, sa scrijeleasca pe pereti sau sa scrie o carte, pe foi de papirus.

PS3. Se pare ca trebuie sa scriu aici ca articolul e doar o parere personala si contine multa ironie si sarcasm. Daca pamflet nu mi-a iesit …