Home / Personal / De ce imi plac cursurile sau spectacolele de improvizatie

De ce imi plac cursurile sau spectacolele de improvizatie

Mi-am adus aminte ca aveam un draft cu impresiile de la cursurile de improvizatie cu trupa Improvisneyland. Ce am uitat sa public vara trecuta e valabil si acum, la o zi distanta de atelier de improvizatie de aseara, bazat pe principalele 5 emotii (bucurie, tristeţe, furie, frică şi dezgust) si inspirat de filmul Inside Out/Intors pe dos. 

Din trailer, animatia pare ca va fi o noua bijuterie Pixar, care va incerca sa ne amuze cu ce s-ar intampla in mintea noastra, daca emotiile noastre ar fi niste mici omuleti cu prea multa personalitate, energie si culoare.

Revenind la improvizatie, cateva motive pentru care imi place sa fiu prezent la cursuri sau spectacole de improvizatie:
Te scoate din zona de confort. Suna cliseic, e partea cea mai complicat de descris, mai ales momentele in care vii de la job, esti incordat, suparat, stresat de task-uri, iar coordonatorul workshop-urilor are chef sa puna participantii la joculete de tip ice-breaking, plimbari prin sala, topait in cerc sau mimat de animale salbatice.

Pot “transforma” oameni normali in tot felul de personaje. Fie ca iti plac sau nu rolurile de moment, te obliga sa abandonezi pentru cateva minute, felul tau de a fi si te provoaca sa devii altcineva, total neasteptat. Aseara, in nici 2 minute, in urma unui joc de roluri, am fost pe rand, tip foarte bucuros ca a reusit sa agate fete pe facebook, un tip timid, angajat low-level la o firma foarte mica, un introvertit fara permis, un cocalar manelist (pneonasm?) si un tip care stie prea multe despre metrou si cartierele marginase.

Te relaxeaza. Mult. Vara trecuta abia asteptam sa ajung la cursurile de improvizatie, sa treaca cele 10-15 minute de buffer dintre gandurile legate de job si joculetele de la workshop-uri. Nu toate joculetele sunt genul meu, nu toate sunt excesiv de amuzante (salut, chestie cu pow-wow-zbushti), dar toate se bazeaza pe spontaneitate, viteza de reactie si concentrare pe o reactie rapida, care se poate transforma oricand in motiv de caterinca.

Think fast. Preferatele mele sunt jocurile care se bazeaza pe replici sau preluari de fraze si situatii, in care trebuie sa gasesti rapid un raspuns sau o continuare a povestii, fara sa-ti fie prea teama ca alegerile tale nu sunt momumente de storytelling, ci doar primele cuvinte care ti-au venit in mintea aproape odihnita.

Rad mult, oricand, oricum. Chiar si la show-uri de improvizatie in care actorii sau voluntarii nu sunt extraordinar de inspirati sau carismatici, nu-mi aduc aminte sa fi fost la un show sau lectie de improvizatie la care sa nu rad deloc. Ceva-ceva, tot va fi amuzant, chiar daca va fi umor de situatie, de personaj sau pura intamplare.

Spontaneitate. Spre deosebire de stand-up comedy, unde actorii vin cu majoritatea glumelelor invatate, testate repetate de acasa, la improvizatie esti ca un chiulangiu uituc la un examen cu cartile pe masa, la care fituicile iti sunt inutile, asa ca trebuie sa te bazezi doar pe vocabular, intuitie, colegi/spectatori sau glume de moment.

Citeste si asta

Aseara s-a intamplat ceva ciudat la Antena1

Da, aseara s-a intamplat ceva ciudat la TV. Pe Antena1 s-a difuzat “Totul e permis“, …

Comentezi ?