AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Autoritatea pentru Turism a Thailandei și KLM Romania, în colaborare cu Tedoo.ro, au un concurs pentru românii care au povesti interesante despre Thailanda.
Premiul este compus din:
- bilet de avion pentru o persoană pe ruta București-Bangkok-Phuket-București oferit de KLM România;
- două nopți de cazare la Ramada Plaza Maenam Riverside Bangkok (5 stele, e superb hotelul, am scris despre el aici) și 5 nopți de cazare la plajă la Ramada Khao Lak (5 stele) oferite de Tourism Authority of Thailand, biroul pentru Balcani. Vezi în galerie imagini cu cazările.
Concursul este deschis oricui are site, blog sau prieteni cu site/blog. Cum eu am și blog, și câțiva prieteni, am acceptat să public două articole despre Thailanda, în schimbul a două nuci de cocos. Sau macar 10 grame de nisip de pe plaja din Khanom. Încă negociem.
Dar gata cu vorba și scrisul cu diacritice, iată primele două articole ale Adrianei Mironescu, pe blogul meu:
Tribul gâturilor lungi
Mergeam deja de câteva ore prin junglă într-un microbuz vechi, ruginit şi ţeapăn care parcă jelea fiecare groapă peste care trecea, când deodată ne oprim.
Ghidul nostru, un bărbat tânăr, pe la 30 de ani, sare sprinten din maşină şi ne anunţă că am ajuns.
Aproape am ajuns. Mai avem de mers pe jos.
Destinaţia noastră este tribul gâturilor lungi din Nordul Thailandei, Huay Seua Thao.
Pregătit, răspunde întrebării noastre nerostite: femeile îşi pun coliere metalice pentru a-şi proteja gâtul de atacul tigrilor, atunci când bărbaţii sunt plecaţi la război şi nu le pot apăra. Sau pentru a deveni neatractive in ochii inamicilor din triburile vecine şi astfel să nu fie vândute in sclavie. Sau pentru a deveni foarte atractive şi feminine, ca doar un gât lung denotă eleganţă.
Ne întelegem tacit între noi să păstrăm răspunsul care ne încântă cel mai mult şi continuăm mersul către trib.
Toate casele din trib sunt în acelaşi timp cămine, ateliere, magazine şi depozite. Pe verandă, femeile ţes la războiul bunicii fulare multicolore, în culori vii de roşu sângeriu, albastrul cerului, verdele frunzelor proaspăt apărute şi galbenul nisipului.
Unul costă 400 THB.
În ultima săptămână am aflat că totul e negociabil: de la fiertura pe care o cumperi din stradă de la antreprenorul local care şi-a transformat bicicleta într-un mic magazin, la preţul unei călătorii pe canapeaua verde şi lipicioasă a unui tuk-tuk. Dacă nu te deranjează preludiul oricărei achiziţii înThailanda, e un mod bun de a cunoaşte oameni noi.
Plec încântată cu un fular pe care am dat 300 THB.
“If soul clean, what if clothes dirty”
În Bangkok surzeşti. Ajungi după un timp să nu mai auzi taximetriştii gălăgioşi care strigă după tine, ghizii insistenţi care-şi oferă spre vânzare cunoştiinţele despre oraş sau vânzătorii de tot felul care promit că medicamentele lor vindecă orice te doare. Îi vezi pe aceşti comercianţi pentru ca sunt în faţa ta şi-ţi blochează drumul, dar nu-i mai auzi.
De aceea, când am trecut poarta în curtea templului Wat Pho, din reflex, fără să mă mai gândesc la ce făceam, goneam printr-un fluturat al mâinii toţi ghizii care s-au năpustit asupra noastră.
Mi-a rămas însă privirea aţintită asupra unui bărbat. Nu era diform, dar era cel mai urât om pe care l-am văzut vreodată. Era hâd. Avea faţa înegrită de soare şi riduri adânci, dar nu dintre acelea care redau expresia caldă a călugărilor budişti, ci din acelea pe care le ai după o viaţă muncind asiduu câmpul. Avea un zâmbet strâmb, înegrit de timp, de neglijenţă şi de nucile de betel.
L-am luat drept ghid şi s-a dovedit a fi unul dintre oamenii pentru care merită în viaţă să călătoreşti. Ne-a explicat, cu nesfârşită răbdare, ce înseamnă fiecare mudrā a statuilor cu Budha, fiecare desen şi fiecare cladire, oricât de mică. Ne-a explicat, aşa cum un părinte îi explică copilului săi o pasiune pe care o are, dar pe care nu vrea s-o impună copilului, ci copilul să ajungă să şi-o dorescă singur.
Ne-a arătat desenele cu centrii energetici la om, maimuţă şi demon, care erau zugrăviţi pe peretele şcolii de masaj tailandez şi ne-a avertizat să nu ne lasăm păcăliţi de cei care pretind ca citesc viitorul.
Cu rigiditatea vârstei, dar şi cu îndemânarea experienţei ne-a luat aparatul şi ne-a facut poze alături de ce credea el că e mai frumos. Când s-a trântit pe pământ, în tufişuri, ca sa ne facă poză, sărim panicaţi rugându-l să nu se murdărească pentru noi.
“ – Dacă suflet curat, ce contează haină murdară?” “If soul clean, what if clothes dirty?”
Ne-am deplâns educaţia europeană, egoistă şi individualistă.
Articol înscris în concursul <Thailanda, te iubesc!>, organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans și Tedoo.ro
Text si fotografii: Adriana Mironescu
