Articol scris de catre Mihai Enescu, asistent universitar in departamentul Ştiinţele Solului de la U.S.A.M.V. Bucureşti, coleg-voluntar in cadrul initiativei “Plantam Fapte bune” si iniţiatorul paginii de Facebook cu scop educaţional Trees of Romania (psst, Mihai, poate faci si un site).
In caz ca vreti sa aflati mai multe detalii despre valoarea ariilor protejate din Muntii Carpati, puteti accesa si site-ul campaniei “Pune pret pe natura!” a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Sau poate vreti o scurta plimbare video prin parcul dendrologic Simeria.
De ce Rezervaţia Naturală Bejan-Deva?
Rugat fiind să scriu despre un sit NATURA 2000 din România, am optat pentru Revervaţia Naturală Bejan-Deva. Am ales acest sit deoarece pe parcursul anilor 2010-2012 am avut ocazia şi deosebita plăcere de a lucra în cadrul unui proiect de cercetare al cărui principal obiectiv a fost determinarea gradului de hibridare a speciilor de stejar din cadrul acestei păduri. Pe parcursul numeroaselor deplasări în pădure, am avut ocazia să surprind atât aspectele de interes pentru cercetările noastre, cât şi impactul antropic asupra acestui sit.
Descriere
Rezervaţia Naturală Bejan-Deva este localizată în sud-vestul Transilvaniei, în proximitatea municipiului Deva, judeţul Hunedoara (45°51’6” latitudine nordică şi 22°53’17” longitudine estică). Actualmente, pădurea Bejan este declarată sit NATURA 2000 (cod RO SCI 0136, pe o suprafaţă de 102 ha). Accesul în rezervaţie se realizează prin cartierul Bejan, pe drumul DJ125 (Deva-Almaşu Sec).
Importanţa pe plan naţional şi european a rezervaţiei
Pădurea Bejan este cunoscută mulţumită diversităţii faunei, dar mai ales a florei, întâlnindu-se o multitudine de specii floricole, arbustive şi arborescente. Referitor la cele din urmă, speciile vedete ale acestei păduri sunt rerezentate de speciile de cvercinee (genul Quercus), în cuprinsul acestei păduri fiind întâlnite aproape toate speciile autohtone de stejar şi hibrizii naturali ai acestora. Astfel, speciile de stejar sunt reprezentate de stejarul pedunculat (Quercus robur), gorunul (Quercus petraea), gârniţa (Quercus frainetto), stejarul italian (Quercus virgiliana), stejarul pufos (Quercus pubescens) şi cerul (Quercus cerris). Asocierea deosebită a speciilor de cvercinee (stejar) a atribuit acestei păduri o deosebită valoare ştiinţifică atât pe plan naţional, cât şi pe plan european, fapt ce a condus la derularea a numeroase studii privind morfologia, ecologia şi variaţia genetică, cele mai cunoscute fiind cuprinse în paginile a patru teze de doctorat realizate în România şi/sau Germania (Stanciu 1997, Curtu 2006, Vidalis 2010, Crăciunesc 2013).
Impactul antropic asupra sitului
Deşi la intrarea în pădure există un panou de informare, avetizare şi atenţionare privind importanţa deosebită a acestui sit, acest lucru nu împiedică dragii noştri turişti să desfăşoare activităţi cu impact negativ asupra pădurii. În acest context, precizez braconajul (nu am identificat urme, dar fenomenul a fost semnalat de unii cetăţeni cu care am interacţionat), multitudinea de vetre de foc menite a satisface nevoia de grătar a românului, asociată cu un fundal melodios cu accent oriental, accesul în pădure cu ATV-uri sau cu motociclete cross ori chiar extragerea din pădure a lemnelor uscate ori a producelor accesorii (ciuperci, fructe de pădure). La toate acestea se adaugă, inevitabil, depozitarea diferitelor deşeuri, cu precădere a celor din mase plastice. Toate aceste acţiuni antropice conduc la efecte nedorite asupra fitocenozei forestiere, materializate prin distrugerea părţii organice (de deasupra) a solului, ruperea-distrugerea unor specii floricole ori arbustive etc.
Ce-i de făcut?
În primul rând, trebuie felicitate grupurile de şcolari care au participat la strângerea gunoailor în diferitele campanii asociate unor ocazii speciale (ex.: Ziua Pământului).
În al doilea rând, ar trebui mediatizată mult mai mult importanţa deosebită a acestei păduri în sensul conştientizătii şi educării populaţiei privind unicitatea pe plan naţional (poate şi european) a acestei fitocenoze imposibil de reprodus prin metode artificiale.
Bineînţeles că ar trebui intensificate acţinile de control şi sancţionarea celor care nu respectă regulile de bun-simţ şi conduită civică decentă.
În final, aş vrea să evoc un citat celebru conform căruia educaţia ne-a facut ceea ce suntem (Claude Adrien Helvetius). În acest context, îmi exprim convingerea că putem schimba mentalităţi, putem schimba oamenii prin educaţie. Trebuie însă să ne adresăm fiecărei persoane pe înţelesul său, să o facem să conştientizeze efectele faptelor sale…şi SĂ VREM!
Bibliografie
Crăciunesc I., 2013: Evaluarea nivelului de hibridare naturală la speciile autohtone de cvercinee: analiză de caz în rezervaţia naturală Bejan-Deva. Teză de doctorat, Universitatea Transilvania din Braşov.
Curtu A.L., 2006: Patterns of genetic variation and hybridization in a mixed oak (Quercus spp.) forest. Institute of Forest Genetics and Forest Tree Breeding, Georg August University Göttingen.
Stanciu A., 1997: Cercetări taxonomice, morfologice şi ecologice privind hibrizii genului Quercus din rezervaţia ştiinţifică Bejan-Deva, judeţul Hunedoara. Teză de doctorat, Universitatea Transilvania din Braşov.
Vidalis A., 2010: Patterns of nucleotide variation and gene-associated SNP analysis in Quercus spp. forest at isocitrate dehydrogenase genes. Faculty of Forest Sciences and Forest Ecology, Georg August University of Göttingen.