Ai avut vreodata impresia ca sunt prea multe coincidente in jurul tau ? Ca sunt prea multi oameni care gandesc, fac sau scriu acelasi lucru pe care il ai tu in cap ? Ca descoperi ca ai mult prea multe lucruri in comun cu o persoana abia cunoscuta, incat totul devine puuuutin cam dubios ?
Ei bine, mie mi se intampla asta tot mai des. Pastrez persoanele “dubios de interesante prin coincidenta” pentru mine, dar o sa scriu despre o asociatie. Ana si copiii, mai exact.
Care ma tot bantuie, in sensul bun, cu sau fara voia lor, de vreo 6 luni.
Prima data cred ca am auzit de ei de la o fosta colega de munca, cu care am discutat in treacat, despre voluntari si voluntariat. Tin minte ca am vrut sa fac o gluma proasta si sa ii sugerez ca isi poate face si ea o asociatie similara, daca se marita si naste tripleti: “Claudia si copiii”. Bine ca m-am abtinut la timp. Oricum, am retinut numele si am trecut mai departe.
Dupa ceva timp, m-am trezit la usa biroului cu vreo 100 de pungi de chipsuri Lays. Am intrebat pe blog ce sa fac cu atatea pungi si cui sa le donez. Iar printre sugestiile de asociatii a aparut, bineinteles, asociatia Ana si copiii. Cu doua voturi “pentru” si nici o abtinere, jumatate din pungi s-au dus la ei, jumatate la proiectul “fabricantii de zambete“.
Strike 2.
A mai trecut ceva timp, vine un mail de la Alex Tunaru de la Habitat for Humanity cu o invitatie mai informala, sa mergem sa ajutam la constructia unei case, care va deveni caminul familiei Canuta. 8 persoane (parintii si cei sase copii) care au locuit pana in toamna trecuta intr-o baraca, fara electricitate, apa potabila sau chiuveta.
Cam asa arata baraca in care locuiau bunica, o matusa si vreo 3 pisici, la momentul in care am fost eu acolo. Familia Canuta era deja mutata intr-un fel de container amenajat temporar, in spatele casei inca in constructie.
Muncim noi ce muncim (carat nisip cu roaba, intins gard de sarma, batut cuie, taiat scanduri), dupa care ni se povesteste mai pe larg povestea familiei Canuta si care vor fi pasii urmatori, care vizeaza in special educatia copiilor.
Voluntarii care vor veni sa ajute copii si sa-i invete cum sa foloseasca (da, stiu cum suna) in mod corect aparatele din casa, calculatorul, curentul electric si apa calda … ghici de la ce asociatie sunt: Ana si copiii.
Strike 3.
Mai multe detalii despre primul Craciun in casa noua pentru familia Canuta se gasesc la Alex pe blog.
Cu cateva zile inaintea Craciunului, vine un mail pe adresa redactiei in care sunt intrebat daca vreau sa fac pe Mos Craciunul si sa impart cateva cadouri din partea Colgate si Palmolive. Primul ONG cu copii de ajutat care-mi vine in minte… Ana si copiii.
Strike 4.
Primesc produsele, ma joc un pic cu ele, fac o casa, un brad si sania de mai jos din ele. Stiu, sunt un artist nedescoperit inca.

Ratez serbarea de Craciun, dar ma consolez cu pozele primite pe mail. Macar am donat cadourile, am mai facut inca o fapta buna pe 2012, care sa anuleze macar unele tampenii facute in acelasi an.
A trecut Craciunul, vine finala Vocea Romaniei cu glumele despre fesul lui Tibi Scobiola. Radem, glumim, apare Julie Mayaya pe scena emisiunii, alaturi de Andi Moisescu.
Canta ei ce canta, cand se ajunge la melodia lui Mihai Constantinescu, cea cu “e o lume minunta, in care vom gasi … numai copii”. Pe scena apar si niste copii. De unde credeti ca au aparut copiii ?
Cine a zis “Ana si copiii” a castigat premiul pentru perspicacitate!
Strike 5.
Deja e incredibil, nici la televizor nu scap de ei!
Partea si mai interesanta e ca 2013 abia a inceput … :))
AurasMihai.ro Online is fun
