Inca un guest-post de Cristina Poizan. Cred ca o sa-i fac direct cont de autor: cand nu pot ajunge eu la film, ajunge ea si ne povesteste pe blog :)
Daca in “Inception” era vorba de un vis intr-un vis intr-un vis, in “The words” e vorba despre o poveste intr-o poveste intr-o poveste.
Ideea a fost foarte ok, dar ce e naspa e ca puteau sa faca filmul mai interesant decat trailer-ul. Nu e deloc fluiditate intre idei si nici in tranzitul intre lumi. Au avut o idee buna si pe aia au imbracat-o intr-un strat gros de “Tanar si nelinistit”.
Dar macar in “tanar si nelinistit” esti mereu surprins ca nu mai mor actorii aia, la filmul asta creierul nici nu mai trebuie sa proceseze imagini noi pentru ca are deja un back-up facut din cele 8947348n’jpe mii de filme care au aceleasi clisee si idei overused.
Dar cand nu ai un storyline care sa-ti scoata bani, iei 5 actori mai cunoscuti care ar atrage lumea si profitul creste. Numai in Romania sunt o gramada de “barbati” care se duc la un film ca joaca “actrita aia buna” in el si au impresia ca aia o sa stie si o sa ii sune sa se cupleze. Sa nu mai vorbim de extaziate d-alea care se uda toate cand apare un film cu actorul lor preferat din nush ce comedie de duzina si posteaza pe tot netu’ce super-mega-extra talentat e omu’ pentru ca a jucat in doua filme la fel de proaste, dar de genuri diferite.
Pe Olivia a prins-o rolul, pentru ca asta isi doresc toti de la ea: sa ii provoace sa-i faca chestii.
Dar pe Cooper … nu-l prinde tristetea. Cine vrea sa-l vada aproape plangand ca nu stie sa scrie?! Eu sigur nu.
Lui ii sta bine dezbracat pana la bust si aruncandu-ti un zambet nebunatic in 2 din 3 cadre.
Acu sa nu credeti ca eu nu mi-am luat teapa. Dupa ce-am vazut trailer-ul am zis “Mama, sa vezi ce misto o sa fie. Abia astept sa merg!”
Si in timp ce trec scenele din film iti scade tot mai mult entuziasmul si la final, cand te intreaba toti cum ti s-a parut dai un raspuns gen “meh..”.