AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Am un mare respect pentru oamenii care reusesc sa-si aloce timp, resurse si bani pentru a-si urma pasiunile sau pentru a face ceva doar prin placere, nu pentru ca “da bine la public sa fii pe nisa aia”. Pasiuni adevarate, care consuma nervi, timp si bani, si nu “mie-mi place sa ma plimb cu bicicleta, asa ca mai ies din cand in cand prin parc” sau “am auzit ca e cool sa faci poze cu flori”.
In ultima vreme am tot intalnit persoane la care am vazut un anume tip “sclipire in ochi” atunci cand vorbesc despre acel ceva ce le place foarte mult. Oameni care abia pot fi opriti atunci cand se pornesc sa-ti povesteasca despre ce mai fac ei, despre evenimente si povesti legate de hobby-ul lor, despre cat de mult au muncit ca sa ajunga la un moment in care sa fie mandri de ceea ce au facut. Care vor sa-ti arate in 5 minute tot ce au aflat ei in ani de research si tot ce au invatat prin experimente, munca si atentie la detalii.
Pe Liana Buzea o stiu inca dinainte ca “Let’s Do it, Romania” sa fie fenomenul social de care atat de multa lume a auzit. Si pe atunci tot cu ecologia se ocupa. Acum ea si echipa se concentreaza pe proiectul “Plantam Fapte Bune“, pe care l-au crescut de la zero. De fiecare data cand ma vad cu ea sau cand imi povesteste despre proiect vad in ochii ei mandria de a avea “acel ceva” al ei, despre care stie ca, desi ii va ocupa tot timpul, ii aduce si ii va aduce multe satisfactii.
Eu o banuiesc ca viseaza copaci salvati de la taiere si paduri plantate in fiecare seara.
Din cate stiu eu, Liana a renuntat si a refuzat job-uri pentru a se dedica proiectelor personale din zona de ecologie, doar pentru ca ea crede ca asta e lupta pe care ea trebuie si vrea sa o duca. Si pentru ca ii place ceea ce face.
De Raed Arafat nu mai zic nimic. Cat am fost student, am fost la atatea conferinte si prezentari la care a fost prezent incat cred ca stiu pe de rost aproape toate intamplarile, povestile si piedicile prin care a trecut, pentru a aduce SMURD-ul la nivelul la care este astazi.
Acum ca ma gandesc la asta, cred ca am fost un fel de stalker de Raed Arafat, pentru ca imi placea foarte mult sa vad povestile unui om atat de pasionat de munca sa, atat de preocupat in ceea ce face, incat nu-i pot ajunge 2-3 ore in care sa povesteasca despre medicina de urgenta, accidente, cazuri rezolvate si probleme depasite. De atunci sunt fan si consider ca am avut noroc sa-l intalnesc “face-to-face” si nu sa citesc despre el in cartile de istorie sau wikipedia.
Week-end-ul trecut am mai adaugat doi oameni la colectia de oameni super-pasionati de ceea ce fac.
Prima este Raluca Fiser, presedintele asociatiei Green Revolution, pe care o banuiesc ca poate sa vorbeasca despre ecologie, biciclete si proiecte culturale cel putin la fel de mult ca cei doi de mai sus. Si aproape la fel de mult ca Florin Piersic, daca este lasat liber(a) la microfon.
Despre povestile Ralucai si ale echipei Green Revolution a scris Oana pe blogul ei, le gasiti acolo insirate foarte frumos. Eu am fost impresionat de cate proiecte au reusit sa faca din postura de voluntari, cate planuri de viitor au in continuare, cate probleme au avut, cate premii au ridicat. Habar n-aveam ca ei se numara printre initiatorii “Legii picnicului“, stiam doar de “I Love Velo“, programul de bike-sharing. Inca un moment in care am vazut “scanteia aia” in ochii celui care imi vorbeste despre munca si pasiunile sale. Si am ramas pe ganduri …
La Hackathonul de sambata trecuta l-am cunoscut pe Alexie Pisica, pasionat de … cred ca tot ce are butoane si se misca. Parea foarte entuziastmat de gadgetul numit “InkLing“, un fel de scanner care poate vectoriza orice desenezi pe o coala A4. Inca n-am avut timp sa ma uit mai atent la ce stie sa faca, dar am pus un articol in draft dedicat inkling-ului.
Asta n-a fost tot, am inceput o alta discutie lunga, despre “augmented reality” si despre ce poate sa faca el (link spre portofoliu) in materie de animatii si proiectii 3D, interactiune cu touch si grafica generata de calculator. Un om pasionat si foarte documentat despre o tehnologie despre care citim doar in site-urile de afara si care abia acum intra incet-incet si pe piata din Romania. Cred ca ar fi in stare sa vorbeasca ore-n sir despre proiectii 3D si viitoare proiecte, cu acelasi entuziasm ca al unui copil mic care tocmai a descoperit ce poate sa faca jucaria favorita. Iar jucariile lui stiu sa faca multe chestii. 3D :))
Tot de la Alexie am aflat de cartula.ro, portalul romanilor pasionati de modelism si machete de orice tip. Oameni care pierd petrec zile si luni intregi pentru a realiza o copie cat mai fidela si la dimensiuni reduse a tot ce zboara, se roteste, se taraste sau trage. Machete de avioane, tancuri, masini, motociclete, trenulete, navomodele sau figurine … acolo sunt oamenii care stiu sa modeleze si sa deseneze aproape orice aparat sau obiect. Oameni care lucreaza luni de zile doar pentru ca le place sa creeze machete. 2-3 luni pentru o macheta …
Alt om cu mai multe pasiuni decat am eu ani in buletin este Doru Panaitescu. Sa te fereasca norocul sa intri intr-o discutie cu el despre tipuri de pasari/animale, mancaruri traditionale sau coclauri numai-bune-de-off-road-sau-rafting , ca nu mai scapi fara minim 10 cuvinte noi, care ori sunt nume de cine-stie-ce-zburatoare sau animal-de-care-ai-auzit-doar-la-telenciclopedia, ori cine stie ce fel de mancare de cine-stie-pe-unde.
De la el am aflat prima data de o gramada de locuri frumoase din Romania, tot de la el am aflat ce pasare seamana cu mine (lol) si tot de la el, la campionatul de team-building, am mancat cel mai bun gulas de pana acum :D
Anul asta a pus la cale o expeditie numita “Balcaniada“, prin care are de gand sa viziteze vreo 13 tari din peninsula Balcanica, impreuna cu alti 3 oameni pe care nu-i prea prinzi pe acasa: Andrei Zdetovetchi, Ivo Bobal si Mircea Panaitescu. Toti cu pasiuni comune si individuale. Jos palaria.
Cam asa arata traseul de vara, pe cel de iarna nu-l mai arat, sa nu inchideti browserul de oftica si dor de duca.
Pe langa cele de mai sus, chestiile care ma atrag pe mine par atat de mici si neinteresante incat nici nu mai am chef sa le enumar.
Sper doar ca o am vreodata timp, chef si bani incat sa pot sa ma dedic mult mai mult decat in prezent. Si asa poate o sa se vada vreodata si in ochii mei “scanteia aia” pe care o vad eu la oamenii astia atunci cand vorbesc despre ce le place lor sa faca in timpul liber si nu numai :)
PS: Wow, ce articol lung am scris …
Tot cu machete statice am inceput si eu. Am facut un avion, apoi o masina. Dar din lipsa timpului (sa zic), m-am rezumat la machetele auto gata facute la scara 1:43 (vezi proiectul meu) :)
Iti trebuie rabdare de fier si indemanare, ca sa iasa ceva frumos.
Plus ca multi mesteri in modelism sunt pensionari. Adica au si timp si sunt minutiosi.
Pai cred ca la pensie o sa am si eu timp sa fac machete de castele :))
Intr-adevar, un articol lung dar parca te motiveaza sa pui mai mult accent pe ceea ce iti place sa faci pentru ca citesti despre oameni care isi dedica tot timpul din lume pentru ceea ce vor sa realizeze. Multi dinte noi renunta la hobby-uri gasind scuza penibila “nu am timp”. Si-atunci oricat de mult ai fi scris, nu a fost o pierdere de timp, un articol de-acest fel te poate mobiliza.