Inspirat de romanul “A Princess of Mars” al autorului Edgar Rice Burroughs (publicat prin 1912), filmul asta aparut abia acum … pare un fel de corcitura intre Inception, Cowboys&Aliens, The Gladiator, Zorro, Thor, Prince of Persia, jumatate de Star Wars si un sfert de Indiana Jones. Deh, asa se intampla cand astepti prea mult si vin altii si-ti folosesc toate ideile. Nu e nimic spectaculos, nu impresioneaza cu nimic, dar nu e nici plictisitor. E un fel de shaorma cu de toate. Si popcorn.
De ce zic asta ?
Actrita principala, Lynn Collins, seamana cu Catherine Zeta-Jones, lupta ca Xena si se poarta ca Leila din Star Wars.
Toata lumea e in chiloti. Mai ales humanoizii. Inteleg ca actiunea se intampla pe Marte, unde ar trebui sa fie cald, dar chiar asa … toata lumea sta in chiloti pe acolo ? Fetele in chiloti tip cadana, baietii in chiloti de tabla tip “this is Sparta”.
Sfarcuri masculine peste tot, de zici ca toti sunt de fapt striperi, nu soldati seriosi care lupta pentru salvarea sau cucerirea universului. Sau poate au cumparat costumele de la Botezatu’…
Bineinteles, actorul principal seamana cu ala din Prince of Persia, topaie ca Superman, se bate cu oamenii rai ca Harrison Ford si trece din vis-n-vis-n-vis ca Leonardo di Caprio.
Si se bate de la egal la egal cu toata armata de monstri si oameni rai. Cu o singura sabie, contra catorva sute, fix ca Thor in zilele lui bune, cand il lasa tac-su sa iasa afara sa se joace cu ciocanu’.
Cred ca e o moda sau regula pe Marte, acolo in minte scenaristilor, ca toti extraterestrii sa semene cu triburile africane. Tot in chiloti, dar cu o pereche de maini in plus. Si un fel de coarne de elefant.
Efectele 3D ? Ori sunt la minim, ori deloc.
Am totusi si o veste buna. Am observat ca a disparut reclama aia stresanta cu Maia Morgenstein la nu-stiu-ce-cafea!
In sfarsit cineva care a observat lispa acuta a 3d-ului…..