Cand am primit invitatia de a scrie pe blog despre proiectul non-profit al Unicef m-am bucurat ca un copil mic. Am gandit insa ca un egosit, ca pe un semn de apreciere a mea si a blogului. Primul instinct a fost sa ma laud singur : “bravo bai, au inceput sa vina campaniile, si uite cu ce proiect frumos ai inceput!”
Deja ma gandeam care poveste legata de scoala sa fie prima scrisa pe blog. Daca sa scriu despre cum m-am apucat de flash si dreamweaver pentru ca vroiam sa-mi impresionez colegii de liceu si o anumita fata, despre cum unele ore mi se pareau ani sau despre profesorii care m-au influentat (si au fost doar cativa), despre Politehnica si cursuri predate in regim copy-paste, materii inutile sau, si mai bine, cu ce am ramas eu dupa ce am devenit posesor al unei diplome de inginer al Facultatii de Automatica si Calculatoare.
Sau despre cat de multe am invatat eu in a doua facultate, ONG-ul studentesc VIP Romania, si cat de mult datorez proiectului “Personal Development School” si oamenilor cu care m-am vazut aseara la Gala VIP. Oricare din subiecte ar fi iesit probabil un articol ok, poate haios sau prea direct si rautacios. Sau … nici eu nu stiu …
Dar, rasfoind mai atent site-ul Sustine Unicef, mi-am dat seama ca nu despre mine ar trebui sa fie articolul asta. Pentru ca eu am avut norocul sa intru la o scoala generala buna, la cel mai bun liceu de la mine din oras (ba chiar municipiu), la prima clasa de mate-info, cu cei mai buni profesori. Am avut norocul sa am parinti care sa ma sprijine si sa ma ajute de fiecare data cand am avut nevoie. Am avut norocul ca ai mei si-au permis sa ma mediteze pentru BAC si admitere la facultate. Am avut noroc ca am avut colegi de la care am invatat mai mult decat de la profesori. Am avut noroc de prieteni si oameni care m-au impresionat (Raed Arafat, Maia Morgenstein, Cristia Maksutovici, Cristi Francu, Cristian Oros, Catalin Ionescu si alti oameni mari).
Altii n-au avut sansa mea. Alti copii sunt nevoiti sa abandoneze scoala pentru a-si ajuta familia. Renunta la scoala si la educatie pentru a avea grija de frati mai mici, pentru a avea grija de gospodarie, sau pentru a se angaja zilieri pe unde apuca, pentru un salariu infim. Nu mai zic de conditii, am vazut cazuri care …
Raluca e doar unul dintre copii pe care campania Unicef poate sa-i ajute
Campania “Viitorul copiilor începe la şcoală” are ca scop schimbarea mentalităţii părinţilor, dar şi a factorilor de decizie/influenţă (profesori, primari, directori de şcoli, preoţi, inspectori şcolari ş.a) în privinţa importanţei educaţiei pentru viitorul copiilor. O componentă distinctă a proiectului constă în dotarea şcolilor implicate in proiect. O componentă importantă a acestui proiect este şi oferirea unui training care să-i ajute pe profesori să lucreze cu copiii care au avut frecvenţă redusă sau care în unele cazuri chiar au abandonat şcoala, întrucât aceşti copii au nevoie de o predare individualizată care să îi ajute să recupereze.
Eu am ales sa scriu pe blog, sa pun un banner si sa donez 50 RON. Atat pot eu, acum. Tu poti sa donezi mai mult sau sa preiei mesajul. Nu pentru ca se zice ca de Craciun trebuie sa fim mai buni. Ca sa conteze, trebuie sa fim mai buni si sa facem lucruri tot anul. Eu donez pentru ca un simplu articol pe blog, un rt si un banner conteaza doar ca statistica si element de PR si convingere.
Pentru ca un RT nu tine loc de manual de gramatica sau benzina pentru o masina care vrea sa ajunga la Raluca in sat, la Zainesti. Banii pot sa faca asta.
Bonus :
Gheorghe Hagi, ambasador al Bunăvoinţei pentru UNICEF România, va fi imaginea acestei campanii de strângere de fonduri şi va efectua o vizită într-una din comunităţile implicate în acest proiect însoţit de 5 susţinători ai acestei campanii. Alţi 20 de susţinători vor primi tricouri cu autograful lui
4 comentarii
Link-uri Tweets that mention peblog Eu am avut noroc -- Topsy.com
Link-uri Despre responsabilitate sociala pe 2010 |
Link-uri #Admir X 3 | Aurasmihai.ro Online is fun
Link-uri Despre oameni si pasiuni | AurasMihai.ro