Articolul asta vine ca un raspuns pentru Gabi Macovei, care se intreba pe twitter de ce tot mai multe persoane cu blog aleg sa faca pagina de facebook pentru blog, si in acelasi timp, ca raspuns promis lui Doru, in comentariile ghidului de prezenta social media, ghid cu care sunt de acord, in afara de punctele 1 si 3, de la sectiunea facebook. Deci, imi plac sfaturile lui, in proportie de 93,33%, conform calculelor :)
Prima idee cu care nu sunt de acord din lista lui Doru, mai exact punctul 1 de la lista de sfaturi pentru facebook :
Lasa pe oricine sa iti dea add/sa fie in lista de prieteni, dar nu-l lasa obligatoriu si in wall. 90% din cei care nu te cunosc te vor obosi cu cauze, aplicatii stupide si comentarii cretine.
In primul rand, cele doua afirmatii sunt oarecum contradictorii. Daca 90% din cei care dau add te vor obosi cu cauze (citeste si mesajul pentru caritabilii de pe facebook) si aplicatii cretine, de ce le sa mai accepti prietenia ?
De ce sa dau accept la Start You, Volvo Cars, Punct Creativ, BigShop (Florine, nu stiu cine esti, te-ai nimerit in poza) daca nu am ce comunica cu respectivele conturi, sau in cazul lui Florin, ca nu-l cunosc ?
Volvo Cars da numai link-uri (am recunoscut ca nu ma pricep la masini, deci cont total irelevant pentru mine), Start You link-uieste la greu, plus ca nu mai sunt in target din toamna, iar lui Punct Creativ i-ar sta bine ca pagina. Shop BigShop a studiat la SNSPA si pune doar link-uri si poze cu machiaj si imbracaminte. Iar cu Florin din Aiesec Iasi am 33 de prieteni in comun, dar nu-mi aduc aminte sa fi dat vreodata noroc sau sa fi jucat fotbal.
Decat sa risc sa dau add la toata lumea si pe urma sa ma lupt cu avalansa de block-uri/report user si aplicatie, nu e mai bine sa le dau ignore din prima si scap de bataia de cap si curatenia de dupa ?
Nu de alta, dar n-as vrea sa ajung ca domnisoara, care a urmat sfaturile de la punctul 1, si a dat add la toata lumea, inclusiv niste arabi foarte …sociali . click aici pentru poza, NSFW :)
Eu unul prefer sa-mi tin pe profilul PERSONAL de facebook doar oamenii cu care am interactionat pana acum, prietenii apropiati. N-as zice nu la brunete sexi, dar aia e alta poveste :p
Zoso zice ca pe facebook e mult zgomot, ca nu poti citi tot ce e acolo, ca toata lumea urla, nimeni nu citeste. Are dreptate. Si pentru mine e mai important un mesaj sau link de la Billy (care scrie bine, dar rar pe facebook, la fel ca si pe blog), decat … unu’ care scrie o gluma sau da un video haios, primeste like-uri si comentarii si ajunge astfel, in top news. Pentru mine, contul de FB e pentru mesaje personale, prieteni apropiati, cunostinte si oameni (nu profile de companie). Pe cativa i-am inclus in lista cu cadouri digitale sau la ganduri bune de sarbatori aranjate frumos, pe harta Romaniei, de catre Petrom.
Am deja vreo 900 de oameni pe facebook, pe 80% ii cunosc personal. Pentru mine Facebook e doar unealta prin care aflu rapid si instant ce mai fac prietenii mei (mai ales cei din alte orase, sau cu care ma vad rar). Folosesc contul meu de Facebook si pentru a promova articolele pe care le scriu, dar asta doar pentru ca unii oameni s-au aratat interesati de ceea ce scriu, pe langa aberatiile zilnice pe care le emit pe acolo.
Si pentru ca nu sunt de acord cu fenomenul “mi-a placut articolul/am dat peste blogul tau si de aia ti-am dat add” (exemplu personal 1, exemplu personal 2), am facut pagina speciala pentru blogul aurasmihai.ro. Cui ii place ce scriu, si mai vrea sa ma citeasca, e liber sa dea like (il folosesc ca si canal de distribuie pentru articole), follow (dau eu follow back daca e ceva interesant) sau poate sa se aboneze prin RSS, ca sa primeasca articole noi in mail sau Google Reader.
Nu ne cunoastem, dar ai cont pe facebook si vrei sa “socializam”, te invit sa dai un LIKE mai jos. Socializam acolo, tot eu o sa raspund la comentarii. Inside joke-urile intre mine si prietenii mei raman pe profil, dar facem altele si pe pagina, daca am cu cine :)
Atat de simplu. Nu-ti place ce scriu, da unlike sau remove me. Ma spamezi cu prostii, iti dau ignore/block. Daca suntem “prieteni” si ma spamezi, iti dau remove from friends si gata. Nu-mi da add daca ti-a placut poza cu ochiul meu stang, fara sa-mi spui de ce vrei sa ne “imprietenim”. Cele doua fete din exemple au fost dragute si mi-au raspuns la intrebari, am dat accept pentru ca par persoane inteligente. Asa am descoperit ca una din ele joaca boardgames, asa ca probabil o sa ne intalnim prin 2011, daca gasesc timp si oameni sa reluam intalnirile #boardgamesmeet, iar cealalta se documenteaza (probabil pentru un master sau ceva) despre social media si marketing online, si deja am descoperit la ea cateva articole relevante pe subiectele astea.
Revenind, Chinezu se intreba ieri pe facebook :
“Am ajuns la fix 5.000 de prieteni aici. Now what? Lumea imi zice ca trebe sa migrez catre fan pageul asta dar mie mi se pare ca suna atat de urat… Fan page my asss… :))”
Eu nu vreau sa ajung ca si Cristi (hai bine, poate doar ca trafic si influenta :p) prea curand la 5000 de prieteni si sa ma mut pe o pagina. Sau sa astept sa se mareasca limita de prieteni admisi. Mie-mi place mai mult pe contul meu de facebook, unde pot sa dau block la oameni cu nume false/porecle, ignore si hide aplication (muhahaha)
Contul meu de facebook, unde un mini-control freak ca mine poate sa aleaga MANUAL fiecare om cu care intra in contact facebook-istic, unde pot sa ma tag-uiesc si sa vorbesc prin mesaje private cu altii, de unde pot sa administrez alte pagini. Pentru actiuni de marketing, targetare si promovare exista Facebook ADS, paginile de companii/proiecte/alte chestii, butonul de share sau aplicatiile.
Contul meu de facebook e doar pentru mine si prietenii mei. Parerea mea. Asa sunt eu, un egoist, si nu vreau sa vorbesc cu nenea (sau domnisoara) de la Volvo Cars. Daca e asa interesat sa intram in contact, datele mele sunt pe blog. Daca vrea sa ma citeasca, are vreo 4 canale de distributie de continut.
Cine nu stie sa foloseasca decent si cu bun simt retelele sociale, sa ramana pe HI5 sau Neogen.
Cum dau unii add, link sau like , pot sa dau si eu block si unlike. Internetul e inca liber, fiecare face ce vrea. Daca nu in limita bunului simt, macar in limita ignore-ului. PLM.
Si cu asta am incheiat povestea cu “de aia nu dau eu add/accept la oricine in lista de prieteni”, si am incalecat pe-un save and publish.
Pareri ? Like-uri ? RT ? :))
PS : poza cu “i probably don’t like you” e furata de la Ligia, colectionara fanatica de avatare rautacioase :D
Perfect de acord cu ce ai zis, mai putin 2 puncte (si asa iti stric procentajul :) ) si anume:
1. Cei 900 de prieteni mi se par oarecum multi si procentul de 80% este foarte mic. In cei 20% se pot ascunde si neprieteni :) (iar despre asta si intimitate mai multe aici http://www.lorandminyo.com/branding-personal-facebook-howto/ )
2. Probabil ca pagina blogului nu este cea mai eficienta metoda de a-ti separa identitatea personala si cea profesionala. Ar trebui sa-ti promovezi brandul si nu doar blogul pentru ca cine stie, in curand blogul va fi doar o extensie iar tu un specialist recunosc in…training de exemplu. You can never start early.
Multumesc de comentariu, o sa tin minte si sfaturile din articolul tau :)
bag de seama ca trebuie sa acord mai multa atentie fenomenului Facebook, aveam eu ceva banuieli si incercari, dar acum m-ai convins
thanks for enlightening me :)
Cu placere, sper ca a fost util …
Premisa de la care am vrut sa pornesc dialogul a fost urmatoarea: Fie exista o confuzie in a ne clasifica persoanele cu care interactionam pe diferite nivele fie vrem mai mult de la ele, vrem sa ii ridicam mai sus decat locul in care se afla pentru a ii fideliza.
Foarte aerisit, asta se traduce in felul urmator:
Cititorii fideli se vor abona prin feed – subscriberi. Nu au nevoie sa se afiseze ca fani decat daca se asteapta la o recunoastere publica din partea autorului. Fanii se orienteaza catre concept cand brandul nu scoate omul din spate la inaintare. Suntem fani Maximia si Paul Maximus insa trecem usor cu vederea peste Vodafone.
Cititorii ocazionali au la dispozitie butonul de like pentru a se manifesta, daca decid asta.
E mai de bun simt/eficient/profi sa faci Fan Page al autorului decat al blogului, daca vrei Fan Page in mod special. La un moment dat, daca geniul l-ar da afara din casa as deveni fan Auras Mihai. Never will i be a fan of aurasmihai.ro, though.
Gabi, depinde cum o vezi tu chestiunea cu “fani”. Mie mi se pare ca “fani” e o traducere proasta. Eu ii vad ca oameni cu facebook care stau mult acolo si vor sa citeasca/primeasca in Facebook ce mai scrie AurasMihai. Tin fanpage-ul pentru cititorii ocazionali care nu vor sa se aboneze prin feed. Fie ca nu stiu, fie ca nu le place. E un alt canal de distributie, sau cel putin eu asa il vad. Tu vezi fan-page-ul din punct de vedere clasic, al omului care lucreaza cu brandurile, ca pe o statuie.
Sunt doar puncte de vedere diferite. Cand si daca o sa vreau sa-mi fac fan-page pentru mine, ca ma da afara din profil ori limita de 5000 ori geniul care intarzie sa apara, o sa-mi fac Fan Page Aurasmihai. Pana atunci, fiecare alege daca vrea sau nu sa se aboneze prin facebook la articole de pe blog :)
Pe termen lung, si asta e o intrebare sincera, nu crezi ca vei avea de pierdut prin distribuirea informatiei tale pe mai multe canale, fiecare canal cu un reach mediu decat agregarea tuturor informatiilor in unul singur cu reach mare? rss, mail, fb fp, any! Eu cred ca da. Inteleg rationamentul tau (insa stim cu totii ca displayul unui widget de FP pe blog e info+ self esteem) insa cred ca iti uzeaza sau mai bine spus, nu iti foloseste 100% posibilitatea de reach.
Ramane de vazut, eu il privesc ca pe un test. Da-mi tu un exemplu de canal cu reach mare, pe care il foloseste toata lumea, fara exceptii, si-l folosesc numai pe ala. Pana atunci, fiecare se aboneaza cum vrea, si cum ii place. daca ii place :)
RSS. Un test decent si care ar deschide un pic perspectivele, cel putin cele ale dialogului ar fi intre RSS-ul unui blog si Fan Page-ul lui. Bineinteles al unui blog/ger cu multi in ambele (de ex, Dragos Bucurenci care are >10.000 de FB fans). Cati citesc for real din readerul lui Bucurenci un articol full si cati citesc din feedul de FB. Eu i-am dat hide in FB, ca il am in reader, zic.
Of course, astept si un rezultat public al testului tau:)
Surpriza, dar nu toata lumea foloseste RSS. Unii prefera sa intre direct pe site, altii de pe twitter. Nu stiu detalii despre Bucurenci, nu-l citesc, nu ma pronunt. Ce zici tu pare duplicate reading.
Rezultatul testului e si o sa fie public, sa asteptam cateva luni, si numaram cati intra de pe facebook, cati din rss si cati din twitter.
Pana atunci, eu raman la parerea mea :)
Îmi pun de mult aceeași problemă, adică ce-ai discutat tu în articol. Și sunt cam de aceeași părere cu Gabi.
Și da, ai dreptate: traducerea e defectuoasă. Nu cred că mi-aș face prea devreme fanpage. Pentru simplul fapt că ar însemna că am fani. Și cine sunt eu să am fani?
Prefer să accept cererile de preitenie direct în profilul personal și să fiu moderat cu ce public în agora. Plus că posturile paginilor speciale apar mult mai greu în feeduri și top news, comparativ cu un post propriu (asta ținând cont că scopul meu este să ofer vizibilitate blogului -organic, nu forțat).
Da, pierd informație relevantă pe drum, printre crăpături, pentru că e greu să fac o selecție. Dar ăsta e blestemul internetului. Și-l înfrunt zilnic. Că n-am de ales. Așa că RSSul (descoperit recent) e aur.
Asta e alegerea ta, fiecare face cum crede :)
Macar tu faci poze bune :))
Un pic cam prea disecat subiectul dar am inteles ideea. :))
Nu sunt blonda sexi sa ma numar printre aia 20% care raman pe langa cei care ii cunosti personal asa ca ma rezum la like-ul deja dat pe page.
Toate bune
pardon, bruneta, ca blonda mi-s deja :)))
“N-as zice nu la brunete sexi, dar aia e alta poveste :p”
Ruxi, daca o sa ne intalnim face-to-face, promit ca iti dau add. sau daca te vopsesti :)))
Eu am inceput sa fac curatenia asta de vreo luna :))
Ma uitam la ce scrie Gabi mai sus, ca e aiurea sa fii fanul unui blog, poti doar al unui blogger. Eu, de exemplu, am pus facebook.com/BobbyVoicu.ro pentru bog pentru ca mi se pare, dimpotriva, dubios ca eu sa am fani. Blogul meu, da, poate avea fani, pentru ca acolo e informatie, dar eu? Eu sunt un tip care rade mult si atat. Mi se pare ca, dimpotriva, a-ti face fanpage personal mi se pare o problema cu self esteem-ul, si nu invers.
Oricum, am sa sterg si eu lumea de pe FB, pana la oamenii pe care ii stiu personal si cu care am schimbat 2-3 cuvinte, macar.
Dap. Cum zicea si maestru Hoinaru, “Facebook e un canal de comunicare”. De aia am facut pagina pt blog, nu pentru mine. Daca vreau fani, ma apuc de cantat.desi nu cred ca o sa am vreodata fani, la modul in care lalai eu la karaoke :))