“Febra lalelelor” nu e un film chiar atat de lacrimogen precum pare in trailer

Ma pregatisem sa ma victimizez ca am fost fortat sa vin ca insotitor, umar de sprijin si depozit de servetele, dar asteptarile mi-au anulate, in locul unei lacrimogene pline de flori si bulbi de lalele am descoperit un film decent, fara prea multe exagerari de dragul unei audiente feminine cat mai ridicate.

Ecranizat după romanul cu acelasi nume semnat de Deborah Moggach, filmul urmareşte povestea de iubire dintr-o familie traditionala formata dintr-un sot batran bogat si o orfana frumoasa, careia ii fug ochii dupa un hipster cu talent de pictura, dar prea sarac pentru a depune o cerere de divort in secolul 17.

Pe langa synopsis si povestea centrala melodramatica, mai sunt cateva mini-scenarii si incurcaturi de evenimente cumva inghesuite fortat in cele 2 ore, dar asta e ceva ce va trebui sa descoperiti la cinema, pe un rand cat mai aproape, daca va plac lalelele albe cu pete de culoare.

Christoph Waltz & Judi Dench in prim plan, in roluri care le vin ca o manusa de gradinarit, Alicia Vikander in postura unei pustoaice timide transformata intr-o personaj proactiv, la pachet cu un Dane DeHaan, despre care pot doar sa spun ca arata ca un Leonardo DiCaprio la pubertate.

Trailerul e mai jos, filmul apare de azi la CinemaCity, in format LaleleD.