Cei 7 meh…nifici

Stiti cum e sa incerci sa faci ceva ce a mai fost facut inaintaea ta, dar sa nu-ti dai prea mult silinta sa iti depasesti predeceserorii ?

Cam asa a fost si remake-ul de anul asta dupa “cei 7 magnifici”, cu toata caruta de actori celebri cu care i-au inzestrat producatorii si bugetul de 108 milioane. 

Sinopsis: “localitatea Rose Creek din Mexic se află sub controlul dur al industriașului Bartholomew Bogue (Peter Sarsgaard), iar oamenii sunt disperați și vor să se elibereze de sub tirania lui. Sub conducerea Emmei Cullen (Haley Bennett), ei caută protecție din partea unui grup de șapte pistolari, cunoscuți vânzători de recompense și asasini plătiți: Sam Chisolm (Denzel Washington), Josh Faraday (Chris Pratt), Goodnight Robicheaux (Ethan Hawke), Jack Horne (Vincent D’Onofrio), Billy Rocks (Byung-Hun Lee), Vasquez (Manuel Garcia-Rulfo) și Red Harvest (Martin Sensmeier).  Pe măsură ce se pregătesc de confruntarea cu bandiții industriașului, cei șapte se trezesc că luptă pentru mai mult decât bani.”

Te uiti la ei, ii recunosti din alte filme, ii apreciezi pe cativa, astepti sa se intample ceva, dar parca totul e facut cu frana trasa, prea politicaly-corect, parca prea facut sa nu supere pe nimeni si sa se incadreze intr-un minim de actiuni si personaje care sa nu deranjeze pe nimeni cu vreo remarca prea rasista sau cu prea mult sange aruncat pe ecrane, de la pregatirile mult lungite pentru marea confruntare, pana la impuscaturile de final, acolo unde e destula actiune, dar parca nu e nici macar o urma de suspans, nici macar la final, cand stateam cu mana pe popcorn in asteptarea unei confruntari cu suspans si nebunie.

Meh.

Fix ca in comentariul de pe Rotten Tomatoes (degustibus, degustibus, dar am zis sa verific daca mi se pare doar mie): “The Magnificent Seven tries the best it can do to be magnificent as it can get. Unfortunately, it’s not as magnificent as it wish it would be like what it feels like. You’d be better watching the classic that inspired millions of dollars for this film.”

Am stat 2 ore in sala de cinema si la final am plecat usor dezamagit, pentru ca as fi vrut sa vad un western care sa ma faca sa ma ridic de pe scaun si sa dau din picior la fiecare galop in grup, in schimb am plecat neimpreisionat, convins ca iar am avut un caz in care activarea din Romania a fost mai interesanta decat filmul in sine. 

Ca veni vorba de asta, fetele de la Ranevents iar au pus de-o straznaie saptamana trecuta, asa ca au invitat cateva persoane la o herghelie/ferma cu specific western din Bucuresti, unde ne-au invitat sa ne jucam de-a cowboy-ii la Western Ranch, ca sa simtim pe pielea noastra cam cum e sa stai atatea ore pe cal, cu fundul pe o sa adevarata, in mers sau galop. Asa mi-am dat seama de ce cowboy-ii din filme merg toti cracanati, au dureri de spate si poarta pantaloni speciali, cu fund dublu, care sa previna miile de basici care pot aparea la drum lung, prin preerie si hartoape.

Vezi aici atitudine de cowboy adevarat si un cal resemnat ca n-a primit un calaret mai …usor!

La final, dupa ce ne-am plimbat in cerc cu incetinitorul (dovada mai jos, in vlogul lui Mariciu), a urmat o demonstratie pe bune de calarie, in care am vazut de aproape si din drona ce inseamna actiune, viteza si doi cai antrenati pentru concursuri de elita si filme adevarate.