AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
De cand mi-am facut planuri de ars tigaia si in alte scopuri decat omleta sau cartofi prajiti, tot incerc sa gatesc tot felul de chestii, in speranta ca va iesi ceva comestibil, care nu va alerta vecinii, si implicit, pompierii.
Nu pot sa ma laud (prea mult), dar sa zicem ca a inceput sa-mi placa sa stau cu nasul printre oale si retete pentru blonde si bruneti la inceput de cratita. Si ca unele incercari sunt destul de comestibile.
In afara de clatite si niste placinte de mere puuuutiiin cam arse (cuptorul e de vina!), am cam dat-o in bara, am avut cateva incercari de desert care nu au iesit chiar conform cu reteta. Poate si pentru ca m-am aruncat eu direct la piscoturi eclere si savarine …
Noroc ca saptamana trecuta am fost scos la tabla tava. Nu singur, ci impreuna cu Andrei (zis si Crasmasu) si Chinezu (sau Cookinezu), toti trei prezenti la cantina lui Nicolai Tand, cel mai simpatic ardelean dintre cei trei membri ai juriului de la TopChef, emisiunea de la Antena 1 care chinuie talentele bucatarilor profesionisti, pana la ultimul cutit ramas pe masa.
Motivul intalnirii a fost un … martisor culinar pe care il poate face oricine, oricand, cu buget redus. Are Nicolai o teorie cum ca bucataria e simpla, trebuie doar sa-ti placa sa te joci cu imaginatia si “ce gasesti prin frigider sau magazinul de la colt” .
Cam astea au fost ingredientele: doua bucati cozonac (cumparate din supermarket, cam 5-6 lei), niste lapte, trei oua, putina smantana si (nu se vede in poza) inghetata de vanilie, cateva fructe si un snur de martisor. Snurul nu se mananca.
Reteta de friganele se gaseste pe blogul retelelor lui Nicolai (m-am abonat!), dar o sa-mi fac datoria de ucenic blogatar si o sa reiau reteta, pe intelesul bloggerilor.
Se ia cozonacul si se taie cu cutitul in felii oarecum egale si indeajuns de groase incat sa multumeasca pe fiecare blogger implicat in campanie.
Dupa cum se poate vedea si-n imagine, e nevoie de trei bloggeri ca sa tai un cozonac: unu’ taie, unu’ se uita cum se taie cozonacul si unu’ comenteaza de pe margine.
Dupa ce toata lumea termina de comentat despre subiectul “cat de mare e o felie mica”, se sparg cele trei oua intr-un castron separat, pana se obtine un articol omogen, fara virgule ingrosate in continut.
Se pune si un pic de link de sare, zahar si vanilie, se adauga poze cu smantana si se amesteca usor, atat cat iti permite template-ul castronului. Se ia amestecatura si se toarna intr-o tava mai mare, in care se aseaza si feliile de cozonac taiat. Se asteapta 5-10 minute pentru a se atinge reach-ul maxim, timp in care feliile de cozonac au absorbit toata compozitia.
Pe o tigaie incinsa putin cu unt se aseaza apoi feliile de cozonac, pentru a fi prajite bine de focul de la aragaz si din tastele cititorilor avizi de informatie.
La noi aratau cam asa, dar e meritul lui Nicolai. Si al fotografului :P
La final, se pot adauga cateva fructe si/sau inghetata/Finetti/ciocolata calda/dulceata/ce-ti pofteste inimioara, ca sa fii sigur ca primesti “like&share” pentru produsul final.
Portia mea, decorata in mare stil de cofetar, arata cam asa. Eu am pus felia de capsuna strategic, in varful bilei de inghetata!
V-as ura “Pofta buna”, dar n-as vrea sa roadeti monitorul de pofta.
Noroc ca acum stiu/stiti reteta :))
Oau! Pare foarte simplu de facut si arata incredibil de bine. Multumesc!