Tobosarul de la cratite

Cum eram mici, undeva prin clasele I-IV, eu si var-miu aveam impresia ca suntem niste mici Justin Bibarsi de Romania si ca avem tot ce ne trebuie ca sa ne facem o trupa de viitor mare succes.

Eu faceam versurile si bateam la tobe, var-miu era solist si chitarist la o matura. Din pacate, ne mai lipseau trei lucruri esentiale: impresarul trupei, instrumente si talent.

De impresar ne-am zis ca ne putem lipsi pentru moment, talentul adevarat va veni pe masura ce ne va creste urechea muzicala, dar de instrumente trebuia neaparat sa facem rost. Cum alocatia era cam mica, ne-am facut niste tobe din 2 cratite si o galeata sparta, bete din niste crengi, iar de chitara am zis deja.

Noi ne-am lasat de muzica dupa vreo doua saptamani, la amenintarile vecinilor deranjati de zdranganelile noastre, dar vad ca tipul asta  e insistent …