Home / Filme / “Lincoln” e o lectie de istorie

“Lincoln” e o lectie de istorie

Lincoln 2012Un film despre alegerile si compromisurile politice pe care trebuie sa le faca Abraham Lincoln, cel mai faimos barbat care a murit pentru ca s-a dus la teatru.

O lectie de istorie despre jocurile de culise din spatele deciziilor politice care pot schimba destinul unei tari, despre traseistii politici din perioada Razboiului Civil, despre interesele meschine ale celor ajunsi in functii de conducere,  despre incapatanarea unora de a pastra vechile obiceiuri si favoruri cu care s-au obisnuit, despre coruptie si incapatanare, despre modul in care doua voturi in plus sau in minus pot afecta viata a patru milioane de oameni. Mai mult despre politica, mai putin despre razboi.

Mi s-a parut foarte interesanta vanatoarea si cumpararea de voturi “pro” si votanti nesiguri pe ei, dar care sunt dispusi sa negocieze si sa voteze intr-o directie sau alta, in functie de ce anume li se ofera ca si “recompensa”. Ce le mai placea spaga …

Lupte si negocieri de culise, jigniri in public, mita si constrangeri, telegrame secrete, neveste care stau in umbra barbatului, dar care stiu cand si cum sa actioneze.

Toate astea pentru al 13-lea amendament, o lege prin care toti sclavii de pe teritoriul Statelor Unite vor primi, in sfarsit, libertate si egalitate in fata legii.

Fara legea asta probabil ca n-ar mai fi existat Michael Jordan, Muhammad Ali, Michael Jackson, Tiger Woods, Jimi Hendrix, Stevie Wonder sau Oprah. Sau Halle Berry. Sau Samuel L. Jackson. Sau Eddie Murphy (ok, de el m-as putea lipsi).

Sau Barack Obama, primul presedinte de culoare ale Statelor Unite. Pozitie care ar fi fost privita ca fiind inacceptabila si de neinchipuit acum aproape 150 de ani. Daca ar fi stiut sudistii ce-i asteapta …

Steven Spielberg, Daniel Day-Lewis si Tommy Lee Jones pot sa stea linistiti, nu cred ca le poate lua cineva Oscarurile. Ok, poate Christoph Waltz pentru rolul din Django Unchained.

Oricum, se vor incarca de premii, au 12 nominalizari la premiile Oscar. Iar Daniel a luat deja un “Glob de Aur” pentru cel mai bun rol masculin.

Ce nu mi-a placut: ori sunt eu prea carcotas, ori nu prea am foarte multa “dragoste de glie” in mine. Parca a fost mult prea mult patriotism tipic american. Prea multe momente moarte in care se face apel la tara, datorie, stramosi, istorie, sangele varsat pe campul de lupta, viitorul glorios al natiunii.

Totusi, banuiesc ca secventele vor fi foarte de apreciate de americani, asa ca nu m-as mira sa aud ca au fost unii atat de prinsi de jocul actorilor, incat s-au uitat la film stand in picioare, cu mana la piept. Nu degeaba are 12 nominalizari la Oscar.

Daca ti-a placut istoria in liceu, s-ar putea sa-ti placa si filmul asta.

Cititi si ce au scris Vlad Petreanu si Chinezu despre film.

Multumesc Oxygen PR si CinemaCity pentru invitatie.

Citeste si asta

Mortal Engines. Ca si cand Mad Max ar fi facut un copil cu LOTR in masinaria din Wild Wild West

Mai mult nu prea pot sa zic despre acest carusel de clisee cinematografice, o shaorma …

Comentezi ?