AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Imi place sa cred ca de fiecare data cand ma plimb cu RATB sau CFR… cei prezenti acolo incearca din rasputeri sa-mi dea subiecte de scris pe blog sau momente de povestit pe Facebook. De data asta, s-a intamplat in autocarul GSMTrans, care are (printre altele) curse Bucuresti-Fetesti si retur.
Asadar, 23 decembrie, cu o zi inainte de Ajunul Craciunului, statia de autobuz de langa Gara de Nord.
Personaje:
- Una bucata sofer la vreo 50 de ani, cam plictisit de viata si jobul lui. Pulovar de lana, caciula de astrahan.
- Una bucata blogger plictisit, care a ales 2 ore jumatate intr-un autocar mic in defavoarea a 3 ore si ceva intarzieri cu trenul
- Vreo 20 de oameni care au ceva legatura cu orasul ala pe care l-a facut Chirila celebru, intr-una din zecile de melodii (cum altfel) despre mare.
M-am pregatit cu telefonul incarcat si mobilecharger, banuiam ce ma asteapta. Un fel de life-blogging pe telefon, dar fara actualizare real-time pe blog.
A inceput. Ma simt ca intr-un film romanesc inspirat din perioada post-comunista. Prost montat si filmat la persoana I.
Vine un tip la sofer si intreaba: “Mergeti la Braila? ”
Soferul: “Ia du-te matale si vezi…ce scrie pe autocar?”
Tipul: “Aaaa, Fetesti”
Soferul: “Deci merge la Fetesti. Adica nu merge la Braila. Bine, daca vrei tu sa te duc la Fetesti cu banii de Braila, eu n-am nimic impotriva… ”
Am ras. Soferul s-a uitat in spate, catre calatori, ranjind victorios, de parca ar fi vrut sa ne spuna “ati vazut ce i-am zis-o, nu ? “.
Tipul a plecat stranjenit, in cautarea autocarului de Braila.
Ma gandeam ca ar fi o continuare buna ca soferul sa-i spuna tipului ca … daca nu gaseste autocarul de Braila, poate sa-l ia pe ala de Galati, oricum amandoua sunt in Moldova. Ar fi fost o scena de filmat. Mai ales moaca braileanului :D
Aproape s-a umplut autocarul, s-a facut ora de plecare, asa ca soferul porneste masina. AMR 2:30. Imediat da drumul la casetofon. Muzica populara ca la revelioanele de dupa 89. Se aude ceva gen Albatros si Tomis Junios (tata era fan). Chiar aveam chef de niste protomanele. Si de niste Fuego, daca nu e prea recent pentru gusturile muzicale ale soferului.
Foaie verde de marar, mi-a trebuit autocar …
AMR 2:30 care vor parea 5 ore. Anii 90, bine m-ati gasit!
Cand credeam ca nu se poate mai rau, ii suna telefonul soferului. Sonorul la maxim, se aude o manea. Ceva “cu fratele meu, esti ca un zmeu”. Sonerie polifonica. Partea buna e ca a dat albatrosul mai incet. “Staaau in unitateee”….
Partea proasta e ca soferul vorbeste atat de tare incat se aude in tot autocarul jumatatea lui de convorbire.
Imi vine sa ma dau jos din autocar, sa ma duc cu trenul. Macar acolo au curent, chiar daca o sa ajung cu intarziere. Autocarul are scaunele atat de mici incat ma intreb daca e cumva special creat pentru transportat copiii mici sau am eu fundul chiar asa de mare. Probabil e o combinatie intre cele doua :P
Scormonesc prin ruccsac, in cautarea unei solutii salvatoare. Laptopul nu incape in spatiul dintre mine si scaunul din fata. Dar tableta are loc. Si Angry Birds. Si orice altceva ma poate ajuta sa scap mai repede de cele 2 ore jumatate.
Am gasit o pereche de casti. Sunt salvat. Ma uit la ele mai ceva ca invitatii de la Surprize-Surprize fata-n-fata cu rudele de peste ocean.
Bummer.
N-am muzica pe telefon. Bine ca am luat tableta cu mine. Pacat ca e mai are 20% baterie. Adio Angry Birds. Revin la telefon. Caut aplicatia de radio. Dau de winamp. Victorie! Am gasit 20 de melodii, cu tot cu genericul winamp (ala cu oaia). Pana acasa le invat pe de rost. Cu volumul la maxim.
Dupa 4 melodii ma plictisesc. Scot castile din urechi, vreau sa iau “pulsul autocarului”.
Se putea sa fie si mai plin cu bagaje. Pe langa ursuloiul din imagine, undeva prin dreapta se afla o sacosa de rafie “haute couture” iar undeva langa oglinda de sus e agatata o camera video. Nu stiu sigur daca functioneaza pe bune sau e pusa la deruta, dar ma gandesc ca e destul material pentru un autocarvideoblog.ro
Doua babe din spate fac recensamantul borcanelor de zarzavat. Si al cozonacilor. Anul asta a fost un an greu, nici gogosarii nu mai sunt ce-au fost odata. Erau mult mai buni pe vremea lui Ceausescu.
Splendid. Intotdeauna m-am intrebat daca astia care tot regreta vremurile lui nea Ceasca nu s-au saturat sa tot regrete si sa spuna mereu acelasi lucru: “era mai bine pe vremea lui Ceausescu”.
Daca as avea puteri magice, i-as trimite timp de doua saptamani in Coreea de Nord. Daca le mai place ca pe vremea lui Ceausescu, sunt liberi sa ramana acolo. Sa stea la coada pentru orice, ca-n tinerete. Sa agete pe pereti icoane cu Kim Jong-il si sa foloseasca televizorul pe post de stativ de macrameuri.
Autocarul s-a oprit la Obor. Gara Obor. Soferul deschide geamul, scoate un cot afara si racneste: “e cineva pentru Fetesti?” Nu raspunde nimeni. Normal ca nu e. Suntem toti aici. E un oras mic. Cu doua zile inainte de Craciun, abia s-a umplut un autocar de 20 si ceva de locuri. E un oras mic. Daca veneam cu 3-4 autocare, dublam populatia. Blocam intersectia principala. Triplam vanzarile de bere si paine de la Mall. Pardon, n-avem Mall. Avem doar un Penny Mall. Si cateva alimentare.
Suna polifonicul. “Fratele meu, esti ca un zmeeeu”. Se pare ca cineva a ramas pe-afara, la Obor. N-a auzit cand a racnit soferul si acum vrea sa ne prinda din urma. Vor sa vina cu taxi-ul, se inteleg cu soferul sa se intalneasca undeva pe la Salajan. Ce bine e sa ai pile la sofer.
O baba a inceput sa bombane: “da’ bine dom’le ca ii asteptam si pe astia. Stam 20 de oameni juma’ de ora pentru niste puturosi care n-au fost in stare sa stea in statie la ora care trebuie. Ehheee, nici firma asta nu mai e ce-a fost la inceputuri”.
Soferul: “haideti doamna, ca ajung repede baietii. Haideti sa fim mai buni de Craciun. Oricum, daca nu ajung in 10 minute…plecam!”
Au trecut 15 minute. Asa a zis baba, care a cronometrat totul. Urmeaza distractia.
In partea a doua. Adica maine :D
Update: a aparut si partea a II-a
1 comentariu
Link-uri Jurnal de autocar: Bucuresti-Fetesti. Partea II | AurasMihai.ro