AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
In episodul de ieri al jurnalului de autocar ramasesem undeva prin Salajan, asteptand doi ametiti care n-au stat in statie la ora la care vine de obicei autocarul de Bucuresti-Fetesti, dar au avut pile si numarul de telefon al soferului, care a oprit masina si i-a asigurat ca ii asteapta sa vina din urma.
Telenovela romaneasca continua cu un personaj principal in persoana babei din fata, o doamna infofolita intr-o geaca de blana de [ceva-animal-cu-blana-scumpa], genul de femeie care a trait o viata in inalta societate de la 1940 toamna, iar acum se simte umilita ca trebuie sa se deplaseze cu un autocar nepoleit cu aur.
Intarziatii au depasit termenul de 10 minute, iar doamna pare tot mai deranjata de faptul ca se intarzie plecarea. Insista pe langa sofer sa-i mai sune inca o data pe cei doi care au pierdut plecarea din gara Obor, pentru ca ea stie sigur ca ea si oamenii din autocar au treburi mult mai importante decat sa-i astepte pe cei doi.
Intre timp, in stanga mea, o tipa se plange ca moare de foame. In gura mare, sa auda tot autocarul. Incerc sa-mi dau seama daca face pe victima, chiar ii e foame sau asteapta vreo pomana de la cineva din autoar.
Se uita pe geam si incepe un mini-monolog din care inteleg doar:
“Mama, ce-as manca o shaorma. Da’ de unde, ca nu e nici un magazin pe aicea. Bine ca e librarii.”
Trag concluzia ca nu prea ii plac cartile. Nici macar cele cu retete de shaorma.
Domnisoara continua cu un telefon acasa, catre mama ei, baricadata in bucataria din Fetesti: “Auzi mama, mai stii tu sarmalele alea de anul trecut ? Sa nu mai pui mirodenii asa multe. Ca nu mi-au placut. Prea multe gusturi si mirosuri. Pe astea sa le faci simple, daaa?”
Mai trag o concluzie cum ca nu-i plac sarmalele cu de toate. Si ca are o memorie culinara foarte buna.
In casti se aude Ace of Base – All that she wants. Buna potrivire.
Ajung la autocar si cei doi rataciti. Ma asteptam sa fie doua persoane la 30-40 de ani, venite din Spania cu multe bagaje. Sunt doar doi tineri cu cate un bagaj, unul mai mare, unul mai mic. Si o poseta imensa, ca asa e la moda. Poseta-in-care-poti-sa-bagi-doua-sertare-cu-orice.
Ea pare genul de studenta la ASE care vine acasa dupa cateva luni de absenta, foarte ingrijit imbracata, fara sa iasa cu ceva in evidenta, in afara de poseta imensa. Tipul are un cercel intr-o ureche, un tricou alb, o camasa subtire si o geaca scurta, descheiata. Si o esarfa gri, de hipster.
Sherlock-ul din mine isi inchipuie ca … la cat de miserupist pare tipul, el e din Fetesti, iar tipa vine pentru prima data la parintii lui. La tara.
Incepe distractia, baba iese la inaintare cu cicaleala. Vorbeste mai rapid decat pot sa scriu eu pe telefon, cu tot cu greseli si prescurtari. Ar fi buna de comentator sportiv. Sau de soacra. Cosmarul oricarei perechi de urechi de ginere.
Baba:”Ehhee, acum ati venit si voi? Puteati sa mergeti mai incet, ca doar nu va asteptam de 30 minute. Stam 30 de oameni dupa fundul vostru. Rusine sa va fie”
Tipa:”Asta e, se mai intampla”
Baba:”Hai ce esti si nesimtita. Sa-ti fie rusine. Acum trebuia sa fim deja la jumatatea drumuui ” (baba nu sta bine cu matematica)
Tipa:”Ete hai, erai deja la Constanta, pe faleza”
Baba:”Eu vreau sa stiu ceva: unde ati fost voi cand a venit autocarul? Ca soferul a strigat, si n-a raspuns nimeni. Asa ca a plecat, daca voi nu erati acolo…”
Tipa: “Eh, am fost si noi la cumparaturi, asa… de sarbatori. Ce, n-am voie sa-mi cumpar cate ceva de Craciun?”
Baba:”Daca ai bani, ia-ti ce vrei tu, fato! Dar nu pe timpul meu! Eu am platit bilet ca sa merg pe autostrada, nu sa va astept pe voi in fundul Bucurestiului, daaa? ”
Tipa: “Ehh, parca sunt singura care face asta. Toata lumea isi mai ia cate ceva in ajun”
Baba continua:”Bine ca ai tu pile la firma asta. Fata lu’ mama si a lu’ tata. Nici firma asta nu mai e ce era …”
Tipa: “Da, bravo mie! Te oftici ?”
Baba:”Vezi, ti-am zis eu ca esti nesimtita! Mi-am dat seama de cum ai intrat in autocar!”
Tipa vrea sa-i dea replica, se vede ca are raspunsul pregatit. Eu ma gandesc ca era bun niste popcorn. Sau sa am camera video pornita.
Dar intervine tipul cu esarfa, isi cere scuze pentru intarziere, o trage de mana pe prietena sa si ii spune: “Hai, ia, gata, fa, taci. Hai in spate”.
S-a terminat distractia.
Se retrag amandoi pe scaunele din spate, dar tipa continua sa vorbeasca (cam tare) intr-una despre tot felul de prostioare: cadouri de craciun, amintiri din copilaria din spatele blocului si alte chestii.
Dupa nici 15 minute, se aude o voce din spate:
“Nu va suparati, locul acela din fata e liber?”
I se raspunde afirmativ, asa ca apare un tip care ocupa singurul loc ramas liber in autocar, ocupat pana atunci de doua sacosi de rafie. Se aseaza pe scaun, se uita in jur, ii multumeste soferului, se uita spre persoana de langa el si spune:
“Aici e mai liniste”
Pe fundal se aude “sha, la la la lai, si-a luat soacra-mea cai”
Eu am incalecat pe-o sa, mi-am pus castile si m-am culcat.
al naibi de fany, dar trist