Eu nu stiu sa inot

Si altele

S-au deschis bazinele de inot de la Dinamo

11/07/2015

Pentru inca o saptamana, afirmatia asta o sa fie adevarata. Inotatul si faptul ca nu am permis de conducere sunt doua “aspecte” pe care le-am neglijat pana acum acum, pentru ca am avut alte lucruri mai bune de facut, din lipsa de interes, sau lipsa de ocazii.

Acum profit de Laurentiu, instructorul de inot care are grija de mine si inca 9 bloggeri sa invatam sa facem pluta, sa dam cum trebuie din picioare, sa invatam sa respiram in timp ce facem valuri si galagie in super-piscina de la  Body Art Wellness Spa. 

Repet, eu nu stiu sa inot, si pana acum ceva vreme evitam sa intru in bazine mai mari de 2 metri. Pentru ca sunt un mini control freak, si pentru ca nu-mi plac lucrurile care nu depind de mine, si pentru ca-mi place sa simt pamantul (sau beton, gresie, faianta, iarba) sub picioare.

Am incercat de mai multe ori sa invat sa inot, mai ales ca Fetesti-ul are acces la Dunare, prin bratul Borcea. M-am lasat pagubas de fiecare data, desi am incercat de mai multe ori. Intr-un an apa era atat de murdara incat singurii care intrau in apa erau tiganii care stiau sa inoate  si tiganii care spalau vacile pe mal. Mie-mi pasa prea mult sa nu ma imbolnavesc sau sa nu ajung sa inot printre fecale de bovine.

Alta data am incercat sa invat “the hard way”, aruncandu-ma direct in apa, de pe un ponton. Am tot dat din maini si din picioare, pana cand am simtit ca obosesc si m-am uitat in sus, sa vad cat mai am pana la aer. Luminita de la capatul apei era tot mai mica, si ma simteam ca intr-un film prost, in care actorul principal moare incet, dar sigur, inecat. Noroc ca nu eram singur, si m-a tras cineva la suprafata. Noroc cu el (nu mai stiu cum il cheama), altfel nu mai scriam eu pe blog la ora asta, dar  eram admin pe  pagina de facebook a Sfatului Petru.

Ajuns in Bucuresti la facultate, mi-am zis sa-mi incerc norocul si pe la stranduri. Am renuntat dupa vreo 3 incercari, cand nu mai puteam vedea bine de la cat clor era in apa din bazinele de la Crangasi sau Moghioros. Cand ieseam din Regie, in drum spre facultate, ma uitam cu un soi de admiratie si dezaprobare la cei se aruncau vara in apa, direct de pe podul pe care treceau studentii. Nu intelegeam cum pot sa ignore mizeria, algele si salciile din apa, si totusi, sa inoate asa bine si (aparent) fara probleme. Cam ca pustiul din poza, dar fara sticle. Eu nu m-as fi aruncat in Dambovita nici daca eram Camelia Potec.

Revenind in prezent, acum sunt la jumatatea unui curs de inot pentru incepatori, la Body Art Wellness Spa-ul de la Rin Hotel, intr-o piscina de 1,40 metri. Nici daca vreau, n-am cum sa ma inec, ca plutesc la suprafata :))

Partea cea mai tare in toata povestea asta e ca Laurentiu nu stia sa inoate cand a venit la Bucuresti ca student, iar acum este profesor la UNEFS si instructor de inot. Si are de gand sa ne invete pe toti sa inotam si sa scapam de teama de apa (sau de apa adanca). Eu vreau doar sa invat sa nu ma inec si sa rezist pana vin salvamarii!

Intr-o saptamana aflati cine a castigat pariul :)

Si tot intr-o saptamana expira reducerea de 50% la abonamentul Window All Full Time (o luna), de la 200 la 99 de euro TVA inclus! Adica 99 de euro pentru acces nelimitat fitness/aerobic/spinning/sauna/piscina/jacuzzi. 

Sa mai zic ca programul e non-stop, si ca vin oameni sa alerge pe la 3 dimineata sau sa inoate la ora 4 ?

Sursa imagine

 

PS: Da like daca vrei ca articolul de saptamana viitoare sa se numeasca “Cum am invatat sa inot”  :))