AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Ca urmare a articolului de ieri, m-am vazut la o bere cu Mihai Sturzu, sa discutam despre generalizari, preconceptii, politica si proiecte de legi. Si de internet si Facebook.
El a vrut un drept la replica, eu i l-am acordat.
Observatie de inceput: nu incerc sa conving pe nimeni, nu e articol platit, nu-mi schimb parerea despre PSD sau Ponta, doar relatez ce s-a intamplat la intalnire, atat cat se poate povesti intr-un spatiu public ca asta.
Revenind.
Eram curios ce are de spus drept raspuns la articolul de ieri si despre proiectul de crowdlegislating, asa ca am ales un loc public, Curtea Berarilor, unde sa pot striga dupa ajutor, daca PSDistul vine cu bodyguarzi.
Din pacate pentru statutul meu de potentiala victima, a venit singur, asa ca am trecut direct la analiza de text si prestatia de la Digi24, care a declansat articolul.
Am discutat despre cat de tendentios pare articolul, bazat pe impresii de moment si ura mea fata de PSD, despre lucrurile care se pot spune la tv si despre modul in care se pot interpreta ele, pe baza preconceptiilor formate in ultimii 25 de ani. Ce sa zic, nasol sa fii politician, tot ce faci porneste de la prezumtia ca esti vinovat pentru ceva. Asta da branding pe domeniu de activitate.
Pana la urma, ne-am invartit prin zona de discutii in care el tot propune proiecte de legi pentru tineri, in timp ce ceilalti isi vad de politica personala sau de partid, fapt ce a explicat, partial, votul pentru proiectele controversate, de tipul pensiilor speciale. Win some, lose some. N-am insistat.
Eu sper sa fi votat toti 255, la gramada, degeaba, si Iohannis sa le respinga ploconul, dar asta e alt subiect.
Am discutat si despre declaratia de avere, terenuri si apartamente.
Avem asa:
- Terenurile din Brasov si Codlea – cumparate de pe vremea HiQ (2007)
- Terenurile din Valcea – mostenire (2013)
- Apartamentele din Brasov – unul mostenit de la bunici, 33%, pe numele lui, al mamei si al surorii (2013), unul cumparat cu banii de pe vremea HiQ (2012), acum e inchiriat pe 150 euro/luna
- Apartamentele din Ramnicu Valcea si Ladesti (2013) – mosteniri de la bunici, pe numele lui si al mamei
- Jumatatea din apartamentul din Bucuresti (2015) – mostenire de la un unchi, a donat jumatatea catre mama lui, care se va muta la Bucuresti.
- Banii din banca. Raiffeissen: contul curent, care variaza in functie de cheltuielile zilnice. Restul sunt fonduri de pensii private (NN Asigurari + Metropolitan Life).
- Imprumuturi: de pe vremea HiQ + actiuni la IAR Ghimbav.
- Creditul in 100.000 franci elvetieni e inca activ, plateste rate lunare.
A avut bunici instariti si o motivatie plauzibila pentru fiecare, asa ca am inchis subiectul si am trecut mai departe, e treaba altora sa verifice cum isi misca parlamentarii banii.
Chestiunea care a declansat articolul de ieri ramane o greseala grava de exprimare, e stupid sa afirmi ca te chinui sa traiesti doar din salariul de deputat si ca ai credite, chiar daca e partial adevarat, in conditiile de mai sus. Nu e treaba mea sa stiu sau sa-i spun cum sa-si administreze banii, dar poate ca ar trebui sa discute cu un consilier de finante personale si cu unul de comunicare politica.
Dupa ce am inchis rechizitoriul si i-am zis ce crede lumea despre parlamentarii care discuta la TV despre salariile lor in comparatie cu cele din alte tari, am trecut la lucrurile constructive, ca sa nu fie o intalnire doar de analiza pe text, avere si bere.
Am discutat despre activitatea in parlament, despre legi, proiecte viitoare, stampila de PSDist si cat de mult conteaza in procesul de votare calitatea de membru intr-un partid cu putere de decizie si colegi in comisiile de evaluare. Aici a castigat puncte de simpatie pentru sinceritate.
N-am avut timp sa discutam despre toate proiectele de lege, am discutat doar de cele mai importante, cele care m-au interesat pe mine, in mod direct.
- Legea voluntariatului, despre care am scris acum fix un an, intr-un interviu cu Anca Nastase, Director Executiv Federatia VOLUM, initiator si promotor al noii Legi a Voluntariatului in Romania. 4 ani si jumatate, de la idee pana la votul final, cu zeci de modificari, presiuni media si discutii cu politicieni din toate partidele.
- Proiectul de crowdlegislating, lansat ieri. Nu-mi place numele proiectului, StartCuSturzu, e un model preluat din tari mai avansate ca noi, ca cel din Finlanda. Mecanismul e destul de simplu: oricine poate trimite o propunere pe site, daca strange 1000 de like-uri pe Facebook, primeste o intalnire cu echipa de proiect, care analizeaza propunerea. Daca propunerea e validata, incep procedurile de transformare in proiect de lege. De la lansare pana ieri seara, au primit deja vreo 30 de mailuri. Nu stiu cat de bun e timingul, dar e o miscare interesanta de marketing politic si un instrument online util, pentru toti cei care au idei bune de legi, dar nu au cum sa faca rost de 100.000 de semnaturi, ca sa propuna sau sa schimbe o lege (detalii despre conditii aici). O alta idee buna de preluat ar fi Madison Project, “a free online document-editing platform that lets you comment, ask questions about, and suggest changes directly to legislation as it’s being written.”
- Alt proiect: Acces gratuit la internet, prin wireless, asigurat de primarii si alte institutii publice. Proiectul e in stadiu de inceput, o sa urmaresc atent cum se va dezvolta si daca va apuca sa fie implementat inainte sa vina Zuckerberg cu proiectul lui de internet gratis pentru tarile slab dezvoltate.
- Si ultimul punct de discutie, anularea timbrului cultural, un fel de suprataxa pentru orice produs cultural ( literatura, teatru, cinema sau pictura), bani care acum se rostogolesc in buzunarele sefilor unor asociatii sau uniuni private, printre care Nicolae Manolescu sau Varujan Vosganian. Proiectul este sustinut si de Gabriel Liiceanu, care si-a dat demisia din Uniunea Scriitorilor, pe Vice am gasit “10 motive pentru care Timbrul Cultural e o mare tâmpenie” iar pe HotNews avem o analiza a luptei pentru banii din timbrul de cultura.
Si cam atat, ramane de vazut ce se va intampla mai departe.
Energie si incapatanare are, proiectele lui de legi suna bine, e inca intr-un partid/coalitie cu majoritate parlamentara (cu cateva plusuri si o gramada de minusuri si mizerii) care poate sustine/impinge legi.
Am venit ca raspuns la o invitatie de drept la replica, am notat, am discutat, acum astept rezultatele.
Punct.
Pana la urma, ei, politicienii, trebuie sa ne convinga prin rezultate, nu prin vorbe la bere.
Alte observatii, de final.
- Politica e in continuare o curva, Parlamentul e plin de mosi libidinosi
- Orgoliile din politica sunt mai mari ca in blogosfera (era de asteptat)
- Se pare ca e foarte greu sa treci un proiect de lege de tipul legii voluntariatului, daca esti independent si/sau nu faci parte dintr-un partid puternic, cu membri in comisiile decisive, care pot fi convinsi mai usor sa sprijine un proiect, daca fac parte din aceeasi “barca”.
- Proiectul cu acces liber la internet ar putea fi “hitul anului”, daca va fi organizat coerent si votat de ambele camere ale Parlamentului.
- Inca o data, pentru cei care citesc printre randuri, doar ce le convine: n-am primit bani pentru articol, nu a fost cazul sau vreo discutie despre asta.
- Damn, stiu de mai mult de 2 melodii Hi-Q.
- Poza de pe Facebook cu Mickey Mouse in catuse ramane!
Proiectul cu internet liber nu va fi hitul anului pentru ca va fi votat de camere, ci pentru ca suna bine: free internet. Nu va trece, deoarece costurile sunt prea ridicate pentru autoritatile locale si sunt o multime de costuri ce tin de securitatea retelor pe care le pun la dispozitie, caci daca oferi, trebuie sa oferi respectand si alte drepturi precum confidentialitate, securitatea datelor samd.
Apoi, problema se pune in termenii internetului liber, nu in cel al liberului acces la internet. Este ca si cum ai vorbi de dreptul de proprietate. Esti liber sa ai acces la proprietate, sa cumperi, sa detii, sa de bucuri de pe urma proprietatii tale si sa vinzi, dar nu ai free property.
Eu astept sa vad ce presupune proiectul. Majoritatea primariilor au oricum acces la internet, ar trebui doar sa puna niste routere si sa configureze o retea wireless. Dar e mai mult de verificat decat ce e la prima vedere
Este foarte misto ce tocmai ai făcut tu aici.
Multumesc, mi s-a parut normal sa vad ce are de zis in “apararea lui”