Guest-post: Jack si uriasii

Este un film cat de poate de hollywodian,  cu mult suspans, efecte speciale – must see 3D – si cateva personaje cat se poate de aratoase – mai ales cele masculine :)

Este un film pe care il tot recomand de cand l-am vazut si la care chiar sper sa vad o continuare (wink-wink).

Si ca sa trecem la o cronica de film pe bune,  o voi lasa pe Maria, care a binevoit sa ma insoteasca, sa va povesteasca :

Maria:

De la ţăran la rege

E seara, înainte de culcare. Eşti copil şi unul din părinţi vine să îţi citească un basm. Vocea duioasă te îmbie şi păşeşti într-o lume magică cu prinţi, prinţese, creaturi înspăimântătoare cu două capete şi chiar dragoni şi balauri! Sunt momente în care te îngrozeşti, te sperii, dar îţi faci curaj şi continui. Totul este atât de real! Respiri uşurat când totul se termină cu bine.

Cu timpul tu, copil, ajungi om mare, poveştile rămân undeva în trecut şi câteodată ţi se face dor de lumea magică a basmelor. Totul era posibil atunci în copilărie…

Oare de ce acum nu ni se mai pare totul posibil? De ce nu mai credem? De ce părinţii nu ne mai spun poveşti?

Avem nevoie de prilejuri să fim ispitiţi să hoinărim în lumea poveştilor!

Iată şi prilejul: Jack and The Giant Slayer. Este un film care tocmai a intrat în cinematografele de la noi. Titlul te duce cu gândul la basmul Jack şi Vrejul de Fasole. Dacă te uiţi la trailer realizezi că într-adevăr aşa este. Şi pare chiar mai mult de atât, povestea capăta amploare şi nu e vorba numai de efectele speciale.

Amploarea este dată de alte elemente adăugate basmului original. Ne este prezentată o ţară a giganţilor, izolaţi acolo de un rege pământean datorită puterii unei coroane magice. Povestea pe care o ştim se schimbă destul de mult.  Filmul are un ritm alert, cu o acţiune susţinută,  exact aşa cum ar trebui să fie un film fantastic de aventuri.

Jack -the farmboy, rol principal, este un copil imatur, pe care dragostea faţă de prinţesa îndărătnică, îl determină să fie curajos şi să îşi asume responsabilităţi. Jack nu este un personaj de basm aşa cum suntem obişnuiţi, el o iubeşte pe prinţesă şi atât. Nu este capabil să lupte decât pentru ea, în rest are o  viziune limitată. Însă, putem spune că este singurul caracter care evoluează la nivelul filmului. Ce face dragostea din om!

Simţi totuşi lipsa unui erou profesionist de basm.  Îţi atrage atenţia generalul armatei regale, interpretat de Ewan McGregor. Ewan construieşte un personaj bine definit, amuzant, care nu plictiseşte. Este un profesionist care cunoaşte bine realitatea, bun strateg, gândeşte out of the box, e open minded – cam ce ai angaja în fruntea unei armate.

El poate ar merita să fie rege. Dar nu întotdeauna regii se aleg pe merit. Trebuie să ai şi noroc, cum ar fi să se îndrăgostească de tine prinţesa moştenitoare la tron şi eventual să ai rezerve de boabe de fasole.

The giants, uriaşii,  te surprind prin natura lor umană, dar şi prin stilul de viaţă specific oamenilor. Erau ţărani într-un fel, rudimentari, neşlefuiţi, zgomotoşi, brutali şi relativ amuzanţi. Apariţia lor este monstruoasă, ţi se face frică, dar în momentul în care îţi dai seama că seamănă cu noi pe alocuri, te relaxezi  pentru că te afli deja pe un teritoriu cunoscut.  Iar în basm, totul se termină cu bine!

Casting-ul este format predominant din actori englezi, ceea ce adăuga o notă veche, pitorească întregului film. În general casting-ul lasă de dorit, iar personajele nu strălucesc. La nivel de scenariu, dialogurile sunt simple, nesemnificative. Dar asta contează prea puţin cînd îţi e dor de basm, de legende.

Fee- Fi-Fo-Fum!  Să înceapă aventura!

P.S  Legendele sunt adevărate, dar ele rămân  la stadiul de legendă pentru cei care nu le-au trăit, nu au fost implicaţi în acţiune.