Un film cu 3 nebuni, unul mai tacanit si mai sarit de pe fix ca altul. Zici ca e reality show “acasa la pacientii scapati de la spitalul 9 si prietenii lor”.
Noroc cu finalul si a doua parte din film, care au mai salvat din amorteala, ca altfel era un film despre cat de dubioase sunt unele persoane si cat de multi nebuni alearga pe strazile din America, in cautarea fericirii si linistii personale, cu sau fara medicamente si injectii.
Primul nebun: Bradut Dogaru (adica Bradley Cooper, pentru cine nu s-a prins de traducere) e un fost profesor de liceu care tocmai a fost eliberat de la spitalul de nebuni si care inca mai spera ca o sa se impace cu nevasta-sa, chiar ea daca l-a inselat cu profesorul de istorie, in casa lui, in baia lui, si (vorba lui Smiley) pe muzica lui de la nunta.
Norocul lui e ca s-a apucat de alergat prin cartier, cu o punga de gunoi pe el, si ca acolo o intalneste pe nebuna numarul doi, Tiffanny (Jennifer Lawrence, tipa care se batea cu baietii in Hunger Games), alergand in colanti pe strada, pentru ca, aparent, sexul cu toata lumea de la fostul loc de munca nu arde indeajuns de multe calorii.
Pentru ca sunt aproape la fel de nebuni si au o lista comuna de medicamente, cei doi devin din ce in ce mai apropiati, intr-un mod in care numai dansul intr-un garaj mic si inghesuit o poate face.
Al treilea nebun e tatal lui Bradut, interpretat de Robert de Niro, cel mai nebun dintre toti si singurul care nu e pe medicamente, desi i-ar cam trebui vreo jumatate de farmacie. Atat de obsedat de pariuri sportive si fotbal american, incat il depaseste pe Becali la superstitii stupide si pe Meme Stoica la batut suporteri, motiv pentru care a primit interdictie de intrare pe stadion. Ca urmare, acum sta pe canapea cu batista norocoasa in mana si injura jucatorii care nu marcheaza, doar de la televizor.
Daca filmul asta o sa primeasca vreun Oscar, il merita doar pe jumatate. A doua jumatate, care salveaza filmul de la a fi o maaaare plictiseala. E un film ciudat, care poate fi inteles si vazut din multe unghiuri, in functie de cum vrei sa privesti situatia celor trei actori principali, care-si joaca bine rolul de personaje cu ceva probleme grave la cap.
Jumatate de film care pare atat de plictisitoare incat iti vine sa iei tu pastile doar ca sa treaca timpul mai repede si o jumatate de film care reduce din plictiseala din prima parte, in care se inghesuie momente amuzante, romantice, de solidaritate (intre nebunii care se ajuta intre ei si care aleg sa vada partea buna a lucrurilor care li se intampla) si cateva de tip “awww”.
Motiv pentru care l-am pus in categoria “ok si atat“.
Daca o sa castige vreun Oscar, s-ar putea sa fie pentru unul din motivele de mai jos:
- Robert de Niro are pile
- Fundul lui Jennifer Lawrence
- Moaca de catelus ratacit a lui Bradut, omul care poarta acelasi tricou gri, in aproape 70% din film
- Cine l-a votat tine cu Philadelphia Eagles
- Cine l-a votat a avut nebuni in familie
Gata, am scris despre film. Sunt pregatit sa-mi sara toti nebunii in cap!