AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Vineri seara, in Gara de Nord, cu jumatate de ora inaintea plecarii trenului spre Alba Iulia, la festivalul de Folk. Cumparasem deja biletele, si o asteptam pe colega de drum in fata celebrei tabele care afiseaza trenurile care vin si pleaca in urmatoarele ore. Si ma miram ca mai exista si trenuri CFR care nu au intarziere.
Cand, deodata, imi dau seama trenul nostru spre Alba face vreo 6 ore (a facut 7 jumatate, multumesc CFR) si ca ar fi bine sa ma duc sa-mi cumpar ceva de mancare, daca nu vreau sa ma apuc sa rontai scaunele din compartiment.
Scot din ecuatie lista de magazine din zona si ma duc tip-tip spre iesirea de la coloane, unde stiam ca se ascundea o patiserie cu niste super- gogosi cu ciocolata.
Ajung acolo … dezamagire. Gogoseria AIA a dat faliment, in locul ei erau un spatiu gol, cu anunt “de inchiriat”. Soc si groaza, eu ce mai mananc ? Ma uit in jur, vad o covrigarie. Nu e bine, covrigii nu tin de foame. Dar ramane ca plan de backup, macar la covrigi nu e coada. Merg mai departe. Un chiosc de ziare. Ma gandesc la saracii oameni de prin redactii si-mi zic “ia uite, alti oameni care mor de foame”. Trec mai departe. Undeva in dreapta, inghesuita intr-un colt, o fastfoodarie.
Imi zic: “Oare or avea icre negre si alte mancaruri rafinate cu nume ciudate pe care le auzi doar la televizor, la emisiunile alea cu bucatari care se intrec in tigaiala?”
N-aveau.
Aveau in schimb shaorme, falafel si snitele. Traditional romanesc.
Ma duc la “receptie”, scot ostentativ banii (ca sa vada ca sunt serios), ii pun pe tejghea si am urmatoarea discutie cu vanzatorul:
“Buna ziua, snitel aveti?
Se face doar la comanda!
Bun, si ce trebui sa fac ca sa faceti comanda de snitel?
Sa-mi spuneti ca vreti snitel si sa asteptati putin!
Bun, la comanda mea: faceti snitel! ”
:))
Mai vin pe acolo. Bun snitel.
