Citind articolul asta de la TVDece, mi-am adus aminte de o faza ciudata pe care am observat-o sambata trecuta, intr-o cafenea de langa Cismigiu.
El si ea: un cuplu la vreo 35-40 de ani, imbracati frumos, se aseaza tacuti la o masa din fata mea si se uita prin meniu. Isi comanda o apa plata si o cafea. Dupa vreo 10-15 minute in care au schimbat doar cateva cuvinte si s-au multumit doar sa soarba din cafea (respectiv apa plata) si sa mai arunce cate un ochi pe strada, la oamenii care treceau pe langa parc … au cerut nota de plata, au achitat, s-au ridicat si au plecat. Tot in tacere, dar tinandu-se de mana.
Dupa cele 10-15 minute de semi-tacere, in care abia si-au vorbit. Si de aici cateva intrebari. Sau curiozitati personale:
E oare asa de greu sa porti o discutie cu consoarta la varsta aia ? Sau cei doi erau genul mutulici/ne intelegem din priviri, asa ca nu trebuie sa ne mai vorbim ?
Unde e distractia in a sta la o masa/terasa in aer liber si a bea o apa plata ? In apa ?
A fost oare vreun moment tip “Na, ca te-am scos si la terasa, ca sa nu te mai aud ca noi nu iesim in oras” si eu nu mi-am dat seama ?
E simpatic sau dubios ca au plecat tinandu-se de mana, desi nu si-au vorbit aproape deloc ?
Mie nu mi se pare nimic dubios, ba chiar imi place cand se lasa tacerea la o masa. Uneori ma amuz cand vad pe cineva care simte nevoia sa spuna ceva, pentru ca tacerea i se pare inconfortabila.
Mi se pare genul ala de moment de liniste pe care nu il strici decat daca ai ceva foarte bun sau important de spus. Exista iesiri la barfe, povesti, glume, dar sunt frumoase si ceaiurile tacute, cand te bucuri de atmosfera, de bautura si de simpla prezenta a celuilalt. Peace of mind :)
We use cookies on our website to give you the most relevant experience by remembering your preferences and repeat visits. By clicking “Accept”, you consent to the use of ALL the cookies.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
AurasMihai.ro Online is fun
Citind articolul asta de la TVDece, mi-am adus aminte de o faza ciudata pe care am observat-o sambata trecuta, intr-o cafenea de langa Cismigiu.
Nebanuite-s caile relatiei :D
Mie nu mi se pare nimic dubios, ba chiar imi place cand se lasa tacerea la o masa. Uneori ma amuz cand vad pe cineva care simte nevoia sa spuna ceva, pentru ca tacerea i se pare inconfortabila.
Mi se pare genul ala de moment de liniste pe care nu il strici decat daca ai ceva foarte bun sau important de spus. Exista iesiri la barfe, povesti, glume, dar sunt frumoase si ceaiurile tacute, cand te bucuri de atmosfera, de bautura si de simpla prezenta a celuilalt. Peace of mind :)
@Carmen E si asta un punct de vedere :)