Pentru ca n-am avut timp sa scriu cate un articol despre fiecare film pe care l-am am vazut in ultima vreme. Si pentru ca nu prea aveam ce scrie, oricum.
Alvin and the Chimpmunks. E bun daca esti usor impresionabil si/sau ai sub 14 ani. Daca nu e cazul, si se intampla sa faci greseala mea, de a merge la un film prea-pentru-copilasi-de-gradinita, una din solutii ar fi sa inchizi ochii si sa te minti ca ai din nou 10 ani. S-ar putea sa mearga. Iar daca dupa o ora de vizionare, n-o sa-ti vina sa-ti bagi toate degetele in urechi, ca sa nu mai auzi vocea pitigaiata si din ce in ce mai stresanta a celor 6-7 veverite cantacioase, inseamna ca a functionat. Cateva glume bune, grafica ok, scenariu slabut. Doar pentru copii.
Mission Imposible 4: Ghost Protocol. Just another Tom Cruise popcorn movie. Film tipic cu spionul care trebuie sa salveze lumea, impreuna cu o echipa pe care nu a ales-o, dar cu care trebuie sa se descurce in orice conditii. Personajul lui Tom Cruise se da de atat de multe ori cu capul de ceva, (ori cazand de la 10 metri cu gatul pe parbrizul unui BMW, ori aruncandu-se prin geamuri de zgarie-nori, ori lovindu-se de pereti, in incercarea de a face cine-stie-ce scamatorii-periculoase-de-unul-singur) de parca incepuse sa ma doara pe mine de fiecare data. Iar cand il vezi ca nu pateste nimic si se ridica usor de jos, de parca decorul ar fi fost din puf … iti vine sa-i dai si tu una peste ceafa. Tom Cruise e un actor care rezista, rezista, rezista, rezista. Spaima termopanelor din Dubai. Mester numeste frumos filmul: “cozonac fara umplutura“. Indeajuns de multa actiune, lux si ceva suspans pentru amatorii genului si scientologi.
Drive 2011. Un film in care nu se intampla nimic juma’ de ora, e doar un tip care tace si se plimba cu masina prin oras. Un mutulica blond (Ryan Gosling, papuselul din “The Notebook“) care se holbeaza enervat de mult, mereu cu privirea nemiscata, intr-un singur punct fix. Cred ca ori scenaristul sau regizorul avea fobie de strabism, altfel nu-mi explic privirea aia de papusa masculina proaspat barbierita, cu privirea fixa, in departare, cautand absolutul. Cine vrea sa vada filmul, poate sa intarzie linistit si sa-l preia de la jumatate. Poti chiar sa-l vezi pe reprize de cate 15 minute. Abia dupa jumatatea filmului incepe compotul de intrigi telenoveliste (tipul e indragostit de vecina care are un copil cu un infractor abia iesit din puscarie, pe care il ajuta sa-si plateasca datoriile, dar care moare in timpul jafului unei benzinarii, asa ca acum mafiotii ii alearga pe toti 3), mafie, clanuri de interlopi, milionul de dolari, sange si omoruri. Putin cam brutal, totusi, pentru un film in care accentul ar trebuie sa se puna pe actiunea de a conduce. Drive, anyone?. Nu poti sa ai doua urmariri cu masini in tot filmul, cu niste rable vai de mama lor de efecte speciale si sa numesti filmul “Drive”. Poti sa-l numesti “Silent Driver”, “Mutu la volan” sau “2 curse, 3 batai, 4 impuscaturi si gata”. Pacat de soundtrack.
Alex zice ca “filmul e un studiu de caz pentru comunicarea prin tăcere.” Adica un film despre un mutulica care stie sa sofeze. Si sa bata. Eu l-as propune ca studiu de caz si subiect de dezbatere pentru urmatoarea situatie.
Intrebarea bonus a zilei. Se aud tobe in fundal. Drum-drum-drum!
Esti intr-un lift cu tipa de care-ti place si cu un asasin. Pe cine “dai cu capu’ de pereti” prima data ?
Ghici ce alege personajul principal! Si ce ai face tu in locul lui ?
Soundtrack-ul e singurul lucru bun la Drive. Poate nu m-ar fi deranjat atât de mult dacă distribuitorii n-ar fi decis să-l promoveze ca un altfel de film decât este și dacă majoritatea criticilor nu l-ar numi deja un film cult, un nou Taxi Driver.
Drive mi s-a parut un film foarte foarte bun. Nu toate filmele trebuie sa aiba actiune, suspans, efecte speciale, cele mai noi masini, gagici si umor.
Sunt filme de stare, sunt filme noir, sunt filme de arta care sunt foarte bune si fara actiune, gagici si replici amuzante.
De gustibus, deacord, dar cu toate astea, cand un film capata nota 8 pe IMDB desi e scos doar de cateva luni parca nu mai poti sa spui doar “de gustibus”, nu?
fiecare cu parerea lui :)