Home / Evenimente / Moașta bate filmul

Moașta bate filmul

Zilele astea se intampla ceva frumos prin Bucuresti. Niste filme mai putin plimbate prin cinema-uri, cu buget mult mai mic de facut marketing si galagie se aduna intre 1 si 9 octombrie 2011 la Cinema Corso si Cinema Eforie. Toate la 1 RON.

Pentru cine nu stie decat cinema-urile din Mall-uri, Cinema Corso e ala de langa KFC-ul de pe bulevardul Elisabeta. Arata cam comunist, sunt niste babe la intrare, dar inauntru e decent. Cam la fel e si Cinema Eforie, care e la parterul aceluiasi grup de blocuri, pe strada din spatele KFC-ului. N-au 3D, dar au atmosfera placuta.

In cele doua cinematografe are loc ROMANIA INTERNATIONAL FILM FESTIVAL, editia a IV-a, sub inaltul patronaj al Romaniei si maretul trolaj al Aurasului.

Partea interesanta la festivalul asta nu e ca sunt filme realizate de producatori din zona marii negre, nici ca biletul de intrare e 1 RON, nici ca exista o sectiune adresata exclusiv femeilor-regizor. Partea interesanta e ca sunt filme de la ora 10 dimineata pana seara la ora 20, la intervale de 2 ore. Si mai ales, ca la unele filme vin oameni din echipa de productie (actori, producatori, scenaristi, regizor sau regizoare).

Printre filmele din program: “In a better world” (a castigat un Oscar in 2011 pentru cel mai bun film strain), Nae Caranfil cu Dolce Far Niente(premieră în sălile de cinema din România), Filantropica şi Restul e tăcere sau  Julie Taymour cu FridaAcross the UniverseThe Tempest.

Ar mai fi  Henri 4 al Navarrei (a scris Make cate ceva despre film)

un film despre țarul Ivan cel Groaznic

un NU mare pentru Dzi Croquettes (un fel de Pina cu gay travestiti care danseaza)

si alte cateva filme pe care nu le gasesti nici pe Youtube. Deci ai ce sa vezi toata ziua.

Sa recapitulam: 1-9 octombrie, filme interesante, la 1 RON intrarea. Filme non-hollywood, vin si oameni din echipa de productie. Acum… poate sa-mi explice si mie cineva de ce exista chestia asta de mai jos ?

[nggallery id=12]

In caz ca te intrebi la ce e coada aia mare (cam de la cladirea CEC pana aproape de intersectia dintre Calea Victoriei si B-dul Elisabeta), afla ca nu e coada de la biletele pentru festivalul de film. Si nici nu se da ceva gratis. Sau bani. Sau ulei, parizer, paine sau bere contra voturi in parlament. Nu inca. Nu se facea dansul pinguinului!

Era coada la pupat ramasite de sechelete putrezit. Adica moaste. Mai exact, oasele putrezite ale “Sfântului sfinţitului Mucenic Ciprian vrăjitorul şi ale sfintei Iustina fecioara”. Oamenii aia stateau la coada sa pupe niste oase, ingramaditi in coloana, pe jumatate de trotuar, in soare, praf si gaze de esapament. Si asta in speranta ca daca pun mana sau dau cu limba la un geam la care au mai dat cu limba si alti creduli credinciosi, o sa li se intample o minune si o sa li se implineasca dorintele. Cam ca lampa lui Aladin, porcusorul roz, pestisorul de aur sau zana Maseluta.

In caz ca nu stiati cine e marele sfant Ciprian, e un vrajitor care a fost platit de tip sa o vrajeasca (cu abracadrabra si voodoo stuff, nu ca pitipongii in club) pe Iustina, o tipa frumoasa care il refuzase pe tip. Ciprian incearca cu abracadabra, da #fail (pentru ca fata are imunitate level 10, datorita rugaciunilor zilnice efectuate pe serverul Domnului), si … de oftica, se pocaieste si se face preot. Ba chiar ajunge si Episcop. Moare (nu se stie de ce, probabil ramasese fara potiune magica) impreuna cu Iustina, ajunsa si ea sfanta. Si fecioara. Ceea ce poate insemna ca mini-Harry Potter de Cartagina (are si site) a folosit farmecele proprii, pe tinta clientului sau, lucru oarecum interzis de contractul dintre el si Aglaid. Deci: si fraudac, si vrajitor, si tradator-dezertor in tabara crestinismului. Ca sa vezi cine ajunge sfant si motiv de blocat trotuare cu babe si creduli.

Stau si ma gandesc … daca as fi fost responsabil cu marketingul la unul din cele doua cinematografe, si m-as fi dus cu vreo 50 de bilete, pe care le-as fi oferit gratuit astora de la coada, oare ar fi venit sa vada “La bani, la cap, la oase”?

Nu de alta, dar sunt curios cati dintre cei care asteptau la coada aia (nu se dadea nimic, am intreba eu o maicuta care mi-a zis ca toti stau pentru alinarea sufletului si rezolvarea problemelor personale) ar fi fost dispusi sa renunte la statul la coada, sa vina sa vada un film, fie el romanesc, plin de poante, clisee si silicoanele Gratielei Teohari.

Cateva intrebari, dupa ziua de ieri:

  • Sunt chiar asa multi oameni care pierd vremea la coada, asteptand minuni improbabile si mura-n gura?
  • Ce e asa interesant in statul la coada la moaste sau ingramadeala dupa agheazma?
  • Daca nici la 1 RON nu vine lumea la film, atunci cand ? Sala de la “Dolce far niente” era doar jumatate ocupata! Duminica dupa-amiaza …
  • Oare ar avea mai mult succes un festival care sa proiecteze filmele in biserici ?
  • Oare ar avea mai mult succes un festival de film cu atingere de moaste dupa genericul final ?

“Va multumim pentru vizionare, in continuare vom lua o pauza de 15 minute in care puteti merge la baie, puteti cumpara apa, suc, popcorn sau puteti linge niste oase vechi, pentru noroc si spiritualitate”

Nota pentru grammar nazi: stiu ca nu exista singularul pentru “moaste“, dar tocmai l-am inventat

Citeste si asta

„Christopher Robin şi Winnie de Pluş” e de fapt un film pentru adultii care sufera de burnout

L-am vazut saptamana trecuta, mai degraba din nostalgie, curios sa vad daca continuarea animatiei din …

2 comentarii

  1. Gratiela Teohari e Bianca Albu (.ro)?

    • Gratiela e actrita, tipa blonda din “Viata in 3”, pe care o chema Bianca Albu. Personajul a continuat mai apoi ca bloggerita incepatoare (ghost writer), pentru a demonstra ca ai nevoie de ceva timp si talent sa ajungi cunoscuta in blogosfera. Din cate stiu ei, rolul de bianca albu s-a cam terminat, dupa lansarea blogoree. Andra Zaharia poate sa aduca mai multe completari :)

Comentezi ?