I Drum, U Drum, We Drum!

Miercurea trecuta am fost la DrumCafe, un spectacol de percutie interactiva la care vroiam sa ajung de mult timp, si care m-a facut curios de cand am vazut la un prieten secventele din video-ul de mai jos.

Mi-a placut ideea de a avea o toba doar pentru mine, si de a bate la ea in acelasi ritm cu inca 30-40 de persoane. Si mai mult mi-a placut entuziasmul cu care vorbea despre cum a batut el la tobe africane sau Boomwhackers.

Asa ca m-am dus sa bat la tobe. Cei mai bine cheltuiti 20 de ron din ultima luna :)

Ca o mica paranteza, cand eram mic (vreo 10-12 ani, cred) ma prosteam cu var-miu si inca cineva pe-acasa si ne jucam de-a trupa rock. Dar pentru ca n-aveam voce, ne-am nisat pe parodiat versuri din melodii celebre pe atunci si radeam de nebuni la ce rime gaseam. Stefan Banica is the shit. Eu eram baterist, bateam cu niste bete sau coceni de porumb in 2-3 oale sau tigari ruginite. Faceam asa succes ca am reusit sa aducem toti vecinii la gard, sa ne roage sa cantam si pe la altii. Preferabil pe camp, la altii.

Inchid paranteza.

Ca a fost foarte tare, ca m-am super-incarcat de energie, si ca baietii stiu sa scoata din amorteala pe oricine, se poate vedea din ce am filmat atunci. Ce nu se poate vedea este senzatia aia de WOW, durerea de degete sau palme de la sfarsit, sentimentul ala de  “nu pot sa cred, s-a terminat deja? Mai vreau! ”

Aruncati un ochi pe videouri, sa va faceti o parere. Va garantez ca e mult, mult, mult mai distractiv in realitate :D

Cu bete

Si finalul