Despre London’s Boulevard si invitatiile la film pentru bloggeri

Si altele

Tehnologia din spatele “Lion King” e impresionanta

23/07/2019

Mortal Engines. Ca si cand Mad Max ar fi facut un copil cu LOTR in masinaria din Wild Wild West

06/12/2018

Articolul asta trebuia sa apara duminica trecuta, dar pentru ca mi-a fost lene si oricum nu prea aveam ce scrie, a ramas in drafturi pana azi, cand Mircea Mester m-a provocat la niste schimburi de tweeturi, legate de in special de invitatiile la film oferite bloggerilor si reactiile acestora pe bloguri. Toata conversatia, pe bettween. Deci, articol 2 in 1, la promotie, doar azi

London’s Boulevard. E un film slab. E facut intr-un stil atat de plictisitor, incat cred ca pana si regizorul probabil casca la filmari. E un film despre un ex-gangsteras britanic (interpretat de Collin Farell) care tocmai a iesit din inchisoare, si care refuza sa re-intre in gasca de infractori, camatari si “protectori”. Are sansa sa primeasca o oferte de a deveni o combinatie de majordom cu bodyguard si cu om-bun-la-toate pentru Charlotte,  o actrita celebra si deprimata (Keira Knightley), urmarita peste tot de paparazzi.

Partea unde filmul putea sa devina ceva mai interesant putea sa fie in momentul in care astia doi se indragostesc si Collin trebuie sa aleaga intre complicatiile cu gangsterii si Keira. Sanchi.

Accentul ala britanic care mi-a placut in King’s Speech m-a plictisit aici intr-un mare hal. Vreti sa stiti singura replica buna din tot filmul ?

Un tip catre o pitipoanca din club: “Ai auzit de Beatles? John Lennon a fost unchiul meu”. In rest, mai ales mai toti actorii folosesc cuvinte ca “fucking” si “cunt” pe post de adjective.

Collin Farrel se remarca prin niste pumni dati in stanga si drepta, iar Keira, care desi e o femeie cu un zambet superb, prin lipsa de sani. Pe bune, asta m-a durut cel mai tare la filmul asta, sa vad cum o femeie superba in Piratii din Caraibe (in costum sau rochie, cu pushup-uri si corset) devine o femeie uratica intr-un tricou mulat, prin care se vad niste sani mai mici ca o aluna. E deprimant, credeti-ma pe cuvant :(

Cam atat despre film. Trailerul, mai jos

 

Hai sa zic si despre de ce cred eu ca Mircea are impresia (citez) “că orice film la care-s chemaţi bloggeri gratis devine brusc o capodoperă. Aviz regizorilor”.

• Agentiile nu-si permit sa invite bloggeri la filme proaste. Pentru ca se vor gasi persoane care sa spuna ori ca filmul e prost, ori ca agentia a facut o alegere proasta  iar asta da prost la client. Asa ca se aleg filme bune sau indeajuns de interesante incat sa genereze reactii pozitive. Indiferent daca e “Tangled“, “Eu sunt numarul Patru” sau “Buna,ce faci“
• Pentru ca e frumos si civilizat sa raspunzi invitatiei la film cu un articol pe blog. Iar asta se cam aplica la cam orice tip de invitatie la vreun eveniment sau produs. Ca multi transforma un articol in sir de laude, e treaba si problema lor.
• Pentru ca fiecare are dreptul la o opinie personala. Iar bloggerii nu sunt critici de film, asa ca scrie fiecare dupa cum il duce neuronul si cum ii place. Unora le place mai mult, si se exprima, altora mai putin, si se abtin sa scrie. De aici si impresia (cred eu) gresita ca toata lumea scrie de bine …

Faptul ca “127 hours” e in acelasi timp “cel mai dinamic film static” (citat aproximativ din acelasi Mircea) si o labareala de 2 ore cu pretentii psihologice despre un tip care a cazut intr-o gaura si si-a taiat mana (citat aproximativ din premiile OscAuras) e o dovada ca parerile sunt si pot fi si impartite, dar depinde de fiecare film si de fiecare persoana. Si ca nu e ok sa generalizezi :)

Pana acum ma duceam la filme la cinema pe banii mei. Acum mai primesc si invitatii, cum a fost cazul London’s Boulevard, multumesc frumos Cinefan de invitatie. Nu s-a schimbat nimic, si  n-o sa se schimbe nimic la modul in care-mi dau cu parerea despre filme. Chiar daca le iau la misto, daca-mi plac la nebunie (sliuuup) sau sunt niste filme de duzina. Indiferent daca e pe invitatie sau nu….

Parerea mea. Alte pareri ?