AurasMihai.ro Online is fun
Si altele
Zilele astea e mare tragedie pe retelele sociale printre fanii Game of Thrones, dupa ce au aflat ca a mai murit inca un personaj principal din film (nu spun cine, nu vreau sa fiu linsat de cei care n-au vazut inca episodul 9 din seria 3 ), de care unii se atasasera, la fel cum se intampla de obicei cu eroii buni din filmele pe care scrie “drama sau actiune”.
Au curs rauri de lacrimi pe youtube,
mii de tweet-uri (unele amuzante),
Why doesn’t George R.R. Martin use twitter? Because he killed all 140 characters. #got
— Travis H Moore (@xdoctortx) June 3, 2013
zeci de mii de statusuri cu spoilere GoT sau injuraturi la adresa lui George R.R. Martin, autorul cartilor dupa care s-a filmat serialul, marele ucigas de personaje fictive pe care tot el le-a inventat, ajuns acum cel mai urat om de pe planeta. Cred ca doar Osama Bin Laden (dupa atacurile din 9 septembrie 2011) a mai avut un val de ura atat de mare indreptat impotriva sa. Cel putin la nivel digital.
In functie de cine a citit sau nu cartile, reactiile au fost cam asa:
Acum ca am facut introducerea in atmosfera, sa zic si eu cateva idei:
- Mi se pare fascinant ca aceiasi oameni care tac si inghit la filmele de actiune cu scenarii imposibile si batausi cu oase de fier sunt acum suparati de modul in care mor niste oameni in Game of Thrones. Probabil prea obisnuiti cu cliseele repetitive de la Hollywood, cu bombe dezamorsate in ultima secunda sau cu super-oameni care isi revin miraculos dupa ce-si iau ciomageala vietii lor, multi se asteptau ca personajele principale sa traiasca fericite pana la adanci batraneti, insurati cu fata imparatului si cu jumatate de imparatie. Ca-n basme. Sau ca-n filme, unde Bruce Willis si Chuck Norris sunt nemuritori, Vin Diesel e o gramada mare de muschi, fara coloana, organe vitale si prea putin creier. Imi pare rau pentru ei, daca nu le place scenariul, pot sa ramana la “Friends”, “Dr House – vindecatorul minune” sau desene animate cu printese. Sau filme cu si despre imparati chinezi. Sau sultani turci magnifici.
- In evul mediu se murea pe capete, in razboaie sau intrigi interne. Se ardeau pe rug femei nevinovate, se omorau taranii pentru ca n-au dat cu sapa in linie dreapta, se injunghia pe la spate pentru mostenirea unui titlu nobiliar si o bucata de castel darapanat. Life sucks and then you die.
- George RR Martin e un scriitor foarte bun. Stie sa construiasca personaje fata de care nu ai cum sa fii indiferent: ori le indragesti, ori le urasti. Stie sa trezeasca emotii pe care le dezvolta pana in momentul in care ori nu mai are nevoie de personaje, ori actiunea devine mult prea previzibila si totul risca sa devina un mare cliseu. Asa ca (pasul logic) le omoara sau le scoate din poveste. Faptul ca stie sa socheze atunci cand incepi sa te plictisesti .. e o mare calitate. Cititi si interviul de dupa “Red Wedding“
- Oricum erau prea multe personaje. Si mai multi pretendenti decat regate. Am si eu o lista de personaje pe care le-as vrea “scoase de pe harta”. Prea multi oameni cu care sa empatizezi, prea multe personaje care sa deranjeze si sa strice socotelile “oamenilor buni”. Era normal sa moara cativa. Era plictisitor sa moara doar “aia rai”. George RR Martin nu e Ion Creanga , asa cum [nu dau nume] nu e Harap Alb, sa fie readus la viata printr-un scuipat magic.
- E un film de tip fantasy. Nu e nimic adevarat. E doar creatia si imaginatia unui mare scriitor, aduse pe ecrane de o super-echipa de productie de la HBO. Nu se sfarseste lumea doar pentru ca au murit cativa oameni intr-un serial de televiziune.
- Pentru cine nu mai vrea sa vada spoilere sau orice status/comentariu despre Game of Thrones, exista extensia asta de Chrome. Pentru cine foloseste inca IE … va meritati soarta :P
- Si cand joci boardgame-ul Game of Thrones sunt la fel de multe tradari si morti de piese nevinovate. Doar ca dureaza mai mult ca un episod de la TV si ai posibilitatea sa-ti bati pe bune “vecinii de regat”
- Nu m-a mai prins asa un serial … de pe vremea cand ma uitam la “Prison Break”!
It was way better in the book.
Dar imi plac ideile si observatiile tale si imi este greu sa inteleg de ce atata drama. Cartile lui Martin stau prin librarii de ani intregi, dar probabil unora le este greu sa citeasca o carte (sau mai multe) de 1000 de pagini.
Recunosc ca si mie mi-a fost lene sa citesc cartile, chiar daca am prima parte in biblioteca. Reactiile de pe net insa au fost “priceless”