Amintiri din facultate: Examenul de MN

Si altele

2 observatii din RATB

27/07/2015

Cateva poze din Politehnica

10/03/2015

Zilele astea mi-am adus aminte de un episod haios (zic eu) din facultate (Politehnica, Automatica si Calculatoare), perioada in care incercam sa fentez sistemul tot mai des si sa invat doar ce-mi place si ce credeam eu ca o sa-mi trebuiasca mai departe. Din pacate pentru colegi (care nu prea ma vedeau pe la cursuri, doar la laboratoare) si din fericire pentru neuronii mei (care au scapat de memorat teancuri intregi de teorie, ecuatii si formule), am avut putine materii cu adevarat utile, la care puteai sa inveti cu placere. La restul am copiat la greu sau am invatat doar esentialul, pentru sfantul 5 sau maica 6. Nu regret nimic :D

Faza se petrecea undeva prin anul doi de facultate, la un examen final de MN (cred, poate era chiar partial, dar nu-mi mai aduc bine aminte), intr-o perioada in care  intrasem in atentia profului de programare ca fiind ala care nu prea invata exact si mot-a-mot dupa slide-urile lui vechi de minim 5 ani (pe verificate, schimba in fiecare an doar backgroundul). Proful nostru, zis si “Pinguinul”, avea impresia ca este un tip indeajuns de haios incat sa mai ia studenti din cand in cand la misto. Pinguinul tocmai se prinsese ca aveam o lucrare semantic-similara cu a unui prieten, care ma ajutase la un alt examen (ceva cu programare bla bla bla), cu un algoritm mai ciudat, la un alt examen, cu acelasi pinguin.

Lui i-a dat 8 sau 9, si avertisment: “data viitoare poate nu vei mai fi o sursa atat de buna de inspiratie pentru colegii tai mai lenesi”, iar mie mi-a dat nota 3, o invitatie sa ne vedem si la toamna pentru repetarea algoritmilor si inca una, un loc VIP, la examenul de MN de saptamana viitoare, unde aveam sa stau la catedra, la dreapta sfantului pinguin.

Asa i s-a parut profului atunci … ca e o metoda buna de a ma forta pe mine sa invat cuvant-cu-cuvant frazele magice din slide-urile nemuritoare. Sa zicem ca a avut o surpriza :D

Vine ziua examenului de MN, ma asez frumos undeva prin randul 3 sau 4, central, dotat cu cateva copiute pentru capitolele pe care nu le invatasem, cu speranta ca pinguinul o sa uite de mine si o sa ma lase-n pace, sa pot sa iau si eu sfantul 5 si sa trec materia linistit, ca doar invatasem cate ceva.  Teapa, pinguinul avea un fel de obsesie pentru cei care incercau sa-l copieze la examen, ba chiar ii banuia si pe aia care rezolvau ok problema, dar in alt mod decat cu algoritmul pe care il predase el. Chiar daca se intampla ca solutia studentului sa fie mai eficienta decat codul din slide.

Revin la profesor. Ziua examenului, eu in mijlocul salii, inconjurat de studenti, capul plecat, cu sperante ca poate nu ma vede pinguinul, ca a uitat de mine si momentul “inspirational” de la examenul celalalt. Ei bine, n-a uitat…

“Domnu’ Geambasu, de ce stati acolo, ai uitat cumva ca aveati o invitatie sa dam impreuna examenul de MN? Pai se poate sa ma refuzati? Hai …va rog, poftiti, am un scaun pentru dumneavoastra adus special, si inca unul pentru cine mai are chef sa vina, sa nu va simtiti singur”

Ma pun la catedra, ma uit in sala, la colegi… toti radeau pe sub mustati. Chiar si fetele. Chiar si aia care stiau pe de rost materia. Toti. Puteam sa citesc pe buzele lor ceva de genul “sa te vad acum ce faci, esti la catedra, ai inbulinat-o. Sa te vad pe unde scoti copiutza! Bravo Aurasule, ai mai adaugat o restanta in buchetul vietii de student”

Incepe examenul, se impart subiectele, le citesc, ma luminez la fata, stiu sa rezolv 2 si un pic din 5 subiecte. Inca un subiect era deja pregatit pe copiutzele din ciorap. Aveam sanse sa trec examenul. Chiar daca eram la catedra. Langa profesor. Regula generala de trecut examenul era: jumate plus 1. Rar te trecea examenul daca aveai doar doua subiecte rezolvate din cinci.

Ma pun pe scris. Termin primul subiect, o foaie jumatate. Ma uit victorios catre profesor, cu privire care spunea cam asa: “Uite baaai, am scris o pagina jumatate, la catedra! Merit macar jumatate de punct, am scris sub stres! Hai ca sunt destept, fi-ti-ar materia ta de umplutura…”

Incep si subiectul nr 2, dar ma gandesc tot la subiectul 3, care ma astepta cuminte la ciorap. Intre timp, proful se ridica de la catedra, incepe inspectia prin sala, muta studentii dintr-o banca in alta, ca sa nu-si chinuiasca bietii copii ochii incercand sa citeasca ce-a scris colegul de pe randul din fata, mai controleaza foi, chestii de rutina de examen. Punctul culminant: il prinde pe unu’ cu o fituica in banca, dar probabil era in toane bune de dimineata si, in loc sa-l dea afara din examen … il trimite la catedra, pe scaunul numarul 3. Acum locul profului era flancat: din dreapta de mine, din stanga de Y (nu dau nume :D).

Se aseaza tipul asta pe scaun, se uita la mine cu privire gen “Ce faci coa’, am venit sa-ti tin de urat, la pariu ca ne  vedem si-n toamna? “. Se opreste brusc cand imi vede privirea serioasa tip “taci si scrie, vorbim la pauza” si copiutele de langa mana, care stateau linistite pe catedra, ca si cand acolo era locul lor firesc. Am terminat si subiectul 3, ascund frumos sursele de inspiratie, ma intorc la subiectul 2.

La cateva minute, revine si profesorul la catedra, se uita dezaprobator la colegul din stanga, uimit la foile mele scrise, se aseaza si incepe sa corecteze din lucrarile celor care terminasera mai repede. Langa mine!

Corecteaza subiectul numarul 1, corecteaza si numerele 2 si 3, ajunge la subiectul 4 … si incepe sa-si mangaie barba si sa se gandeasca, probabil, la ce-a vrut sa faca xulescu cu rezolvarea penultimei probleme, la nemurirea sufletului sau de ce i-a iesit lui cafeaua atat de buna in dimineata aia …..

Ghici ce faceam eu …

 

 

 

 

 

 

 

 

PS: Da, am terminat facultatea, mi-am dat licenta in “Social CRM”. Iar examenul ala de MN l-am luat cu 7 :))