Cand mi-a zis Ruxa de Francesco Agnello si am vazut la ce OZN canta omul asta, mi-am zis ca pare inca unu care canta la ce gaseste prin jur. Cand m-am uitat pe wikipedia sa vad ce e hang-ul ala, mi s-a parut ca e un obiect de artizanat facut din doua capace furate de la un set de cratite. Sau doua ligheane de tabla, lipte unul de altul. Cand am ajuns la Cafe The Institute, parea o carcasa metalica de broasca testoasa, la care o sa cante un francez simpatic, cu ochii mari si degete groase.
Cand am aflat cat costa chestia asta din aliaje de metale (vreo 3-4000 de euro), ca e o coada de asteptare de 2-3 ani pentru achizitionarea unui OZN si ca anual se fabrica doar 600 de bucati, mi-am zis ca unii oameni s-au plictisit de tambal si tobe si nu au pe ce da banii. Si ca producatorii ii troleaza pe doritori sau nu vor sa faca bani :D
Am mai aflat ca Hang este un instrument muzical relativ nou (inventat in 2000) pe care il fabrica doar 2 oameni, in Elvetia. Si ca sunt mai multe feluri de hang-uri, pe diverse game sau tipuri de sunete. Si ca in spate stau ani de cercetare si teste.
Cand am auzit ce sunete poate scoate Francesco dintr-un Hang normal, am ramas cu gura cascata, de uimire. Ce-am filmat mai jos e nimic in comparatie cu modul in care se aude “live”
Si un video cu Francesco, cantand la hang impreuna cu cei adunati in cafenea. Cred ca am facut echipa buna si un nou hit in hangoleza.
Ruxandra, multumesc, chiar a fost ceva altfel. Si special. Mi-a placut:)
