Home / Filme / A mess in the shell

A mess in the shell

Guest-post de Mihai Andries, trimisul special in lumea anime-urilor japoneze.
Ca un mare fan al seriei – am văzut tot ce a fost de la primele filme, GitS şi GitS: Innocence la ultimul GitS: The New Movie, plus cele două seriale Stand Alone Complex şi 2nd Gig, bonus Solid State Society şi Arise – am mers să văd filmul plin de speranţe, mai ales după un trailer care îmi făcuse să îmi plouă în gură.

 

Dar, din păcate, pomul lăudat s-a dovedit a fi un altoi nereuşit din multe puncte de vedere, tocmai pentru că am ştiut prea bine universul şi am avut nevoie de un ParaSinus pentru a-mi rezolva migrena care m-a apucat când am ieşit din sala IMAX.

Pentru cel care a venit la film fără să cunoască universul, Ghost in the Shell a fost probabil un SF interesant, cu efecte faine, cu Scarletta ca vedetă principală şi cu o poveste destul de rezonabilă şi poate pentru asta a trecut cu vederea minusurile de logică ale filmului, iar acum se gândeşte că dacă va exista un sequel, va merge să îl vadă şi pe acela.

Pentru fanul universului GitS sau cel puţin pentru mine, mult-aşteptatul film a fost o dezamăgire destul de mare din cauza talmeş-balmeş-ului existent, un deja-vu al unui alt mare fail Seventh Son. Asta deoarece, la fel ca şi acolo, povestea din GitS a fost făcută praf prin amestecarea mai multor părţi din univers, aproape fiecare film/serie având câte o bucată luată şi aruncată în blender şi apoi centrifugată până când totul s-a transformat într-o pastă verde cu urme de roşu, ca în bancul cu broasca în blender.

În retrospectivă, trebuie să recunosc că am fost destul de circumspect atunci când am auzit numele lui Rupert Sanders asociat cu GitS, în condiţiile în care ‘mnealui a ieşit în evidenţă doar prin rescrierea clasicei poveşti din Albă ca Zăpadă în acel sinistru Snow White and the Huntsman şi printr-un amantlâc cu Kristen “Facial Rictus” Stewart, tot atunci, când el era căsătorit şi cu doi plozi la domiciliul conjugal. Şi, din păcate, speranţa a murit ultima, în chinuri atroce, pentru că sus-numitul a căsăpit GitS de dragul de a-l hollywoodiza şi de a-l încadra la PG13.

Problema mare e că GitS nu e un film de PG13, nici legat cu ambele mâini la spate, pentru universul GitS este unul foarte complex în care totul se învârte în jurul ideii de conştiinţă şi a dilemelor morale legate de limita dintre om şi maşină – recomand a se citi https://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy_of_Ghost_in_the_Shell.

 

Tocmai aceste dileme morale şi trăirile din filmele şi serialele originale lipsesc în filmul lui Sanders, în care legătura dintre personaje lipseşte aproape cu desăvârşire, singurul cu o chimie cât de cât cu Major fiind Batou, un personaj care a corespuns universului în cea mai mare măsură, fiind interpretat excelent de Pilou Asbæk. Restul membrilor din Section 9 sunt mai mult de decor, iar ideea de a introduce o femeie în echipă (Ladriya), probabil pentru a demonstra că sexul slab nu stă doar la cratiţă în 2029, e o altă tâmpenie crasă, în condiţiile în care în toate filmele/serialele GitS tocmai spiritul de echipă şi relaţia dintre Kusanagi şi echipa exclusiv masculină, cu micile scurtcircuite inerente, dădea atmosfera specială a seriei.

Ca să nu mai zic de bad guy, Hideo Kuze nu mai are nicio treabă cu universul GitS, acolo unde face parte din Individual Eleven în seria SAG – o poveste cu un virus care infectează creierele celor cu implanturi cibernetice – fiind amestecat cu Puppet Masterul din animele original, dar într-un format de emokid de-a dreptul ridicol pe alocuri, fără nimic din personalitatea celor doi eroi negativi din animele originale

Şi că tot vorbeam de rating, în anime, Major umblă mai tot timpul goală, ceea ce în film nu se prea vede. E pierderea lor, pentru dacă s-ar fi respectat asta, Scarletta goală ar fi însemnat un PG18+ sau 21+, dar şi încasări mai mari decât Avatarul cu tirajele de DVD-uri/Blu-Ray-uri epuizate de fani. Aşa, cu PG13, în State filmul a fost călcat în picioare de un desen animat de duzină, Baby Boss şi de Frumoasa şi Trista, pardon şi Bestia, ambele cu încasări de două ori şi jumătate mai mari.Alte câteva minusuri majore sau chestii ilogice ar fi lipsa unei coloane sonore adecvate – nu am înţeles de ce au pus melodia lui Kenji Kawai tocmai pe genericul de final, când aia a devenit memorabilă în istoria anime pentru faza când e creată Major şi idioţenia cu Aramaki ca singur personaj care vorbeşte în japoneză tot filmul, chiar şi când Major şi cei din Section 9 vorbesc în engleză cu el. Măcar s-au salvat aparenţele cu modul în care explică de ce a dispărut numele de Kusanagi din film, o alegere relativă onorabilă de a mai spăla din tonele de reproşuri şi critici care au apărut pe motiv de whitewashing.

Apropo, Scarletta e la fel de rigidă în filmul ăsta ca expresiile faciale ale lui Kirsten Stewart, într-un rol în care ar fi trebuit să fie vioara întâi. Iar mantra (fără legătură cu universul GitS) cu “Sunt Maior…” e atât de ridicolă, încât îţi vine să te dai cu capul de masă pe repeat.

Şi după atâta critică, mai am şi nişte chestii pozitive de remarcat, easter egg-urile, care au fost multe şi unele de-a dreptul delicioase pentru fanii universului GitS, o listă destul de bine documentată fiind disponibilă aici: http://bit.ly/2o0ZwNH. De la secvenţele cu oraşul, urmărirea gunoierului şi lupta cu tancul (chiar dacă e total diferită de anime), până la micile chestii de fineţe – costumul roşu din The New Movie, câinele lui Batou din Innocence, măcelul din ograda Yakuza sau secvenţa cu barca, easter egg-urile mai salvează din aparenţe, însă impresia generală nu poate fi schimbată din punctul meu de vedere, pentru care haosul subiectului cu un erou negativ din serial, pus în ipostaze din primul film, la care s-au adăugat bucăţi din al doilea film, dar şi multele modificări de substanţă, fac din Ghost in the Shell un fail.

Îmi rămâne speranţa că va exista un al doilea film mult mai bun, pentru că din acest moment se pot inventa subiecte noi şi personaje noi, la fel cum Disney a şters cu buretele aproape 400 de cărţi din universul extins al Star Wars.

PS: avem şi o româncă în film, Anamaria Marinca, în rolul unuia dintre doctori – şi aia e un easter egg din Innocence – unde era “forensic specialist Haraway”

Citeste si asta

Doctor Strange te invata ca repetitia e mama magiei

Ce faci daca esti un fost neurochirurg de top, devenit super erou cu puteri magice, dar …

Comentezi ?