“The Wall” e un pomelnic muzical

Si altele

Azi imi place: Ramsay Bolton canta bine

01/07/2016

Incet, incet …

28/04/2015

Update: in urma reactiilor la acest articol, am scris cu ce am gresit si ce am invatat eu din ziua de ieri.

Cam asa as putea sa rezum eu, in cateva cuvinte, marele eveniment de aseara, la care m-am dus cu ceva asteptari si multe curiozitati legate de concertul despre care toata lumea vorbeste, de vreo doua saptamani incoace.

Sa incep cu partile bune si lucruri care mi-au atras atentia, in mod placut:

• Pe primul loc, de departe: animatiile si efectele speciale. Nu cred sa fi fost ceva in Romania, pana acum, care sa fi avut artificii sau elementele de grafica proiectate atat de bine realizate si sincronizate cu melodiile din acest concert. Jos palaria pentru toate animatiile (unele erau foarte dubioase) si modul impecabil in care s-au vazut pe caramizile din “The Wall”. Momentele in care au predominat culorile rosu si negru cred ca au fost cele mai impresionante din tot concertul, cu impactul vizual cel mai puternic. Multumesc Ciuc Premium pentru invitatie.
• Avionul. A glisat pe o sarma de undeva de la inaltime, a intrat in “The Wall”, a dat jos 3 caramizi, a declansat o multime de artificii, a facut spectacol. Un moment simpatic.
• Sonorizarea. Cineva din dreapta mea spunea ca e cea mai buna sonorizare pe care a auzit-o vreodata si tind sa-i dau dreptate. Modul in care se auzeau avioanele care  “survolau” deasupra celor adunati in Piata Constitutiei, tipetele de copii de la diverse momente artistice, sunetul bombelor “aruncate” din avioane … aproape perfect.
• Foarte mult accent pe partea vizuala, multe simboluri si imagini legate de lupta impotriva capitalismului, terorismului, genocidului sau razboaielor din ultimul secol. Roger Waters sau echipa lui stiu sa spuna foarte bine povesti triste ilustrate.
• A nimerit orasul corect, a spus “Buna seara, Bucuresti!”, nu Budapesta. Mai mult ca sigur a citit (forma fonetica) de pe un prompter sau monitor, s-a chinuit destul de mult sa spuna cele cateva cuvinte romanesti de la inceputul concertului.

Si partile care nu mi-au placut:

In primul rand, organizarea: nu e normal ca la un concert la care vin mii de oameni, sa ai un singur cort de mancare si o coada de peste 70 de oameni. Si 2 oameni care “servesc”, bagand un crenwurst simplu intr-o chifla cu ceva mustar sau ketchup. Nu e normal sa ai cozi si timp de asteptare de peste 20 de minute pentru a plati 14 lei (2 jetoane) pentru singura chestie de pe “meniu”. In comparatie, in acelasi rand cu ghiseul de mancare, erau alte aprox 12 spatii pentru comanda de bere (Ciuc Premium sau Radler, 1 jeton sau 1.5 jetoane ) sau alte bauturi, spatii la care erau cozi de maxim 3 persoane. Nu spun nimic de toalete, ca nu prea erau vizibile.

A doua parte din concert, in care mi s-a parut ca a luat-o totul razna, intr-o directie dubioasa, in care totul e ba anti capitalism si corporatii (ironic/ipocrit: Coca Cola a asigurat sucurile la concert), ba anti consumerism, ba elogii si aduceri aminte cu momente de pe la mijlocul secolului trecut.

Tot in zona asta, o animatie cu niste bombardiere rosii care eliberau bombe in forma de cruci, dolari, steaua lui David, secera si ciocanul, siglele Shell si Mercedes, totul pe un fundal sonor mai ceva ca in filmele de groaza, in momentele culminante. Toate siglele astea ajungeau jos pe pamant, si, in loc sa “explodeze”, se adunau gramada, una peste alta, intr-o balta crescanda, de culoarea rosu-inchis. Un moment cam prea exagerat si propagandisto-anticomunist.

Greoi, exagerat, inutil, prea teatral, utopic si irealist. Daca aveam chef sa vad ceva din memorialul durerii, ma duceam la monumentul de la Sighetul Marmatiei, nu la un concert al unui fost membru al legendarei trupe Pink Floyd.

Prea multe poze cu soldati morti in diverse razboaie, atacuri armate sau lupte interne. Exagerat de multe imagini cu soldati morti la datorie, cu informatii despre gradul fiecaruia, data si locul decesului.

Dupa aproape doua  ore de muzica si animatii bine realizate, dupa ce s-a terminat prima parte, in cateva minute, tot wall-ul ajunsese plin de poze cu soldati morti si necrologul lor.

E concert sau necrolog muzical ? Am venit sa ascult niste melodii faimoase candva sau am venit sa ma uit la pomelnice cu oameni care au murit acum 60-70 de ani ?

Daca e pomelnic cu muzica trista, de ce nu se serveste coliva la acel (sper ca nu era singurul) cort de mancare ?

Am plecat la ora 22, dupa 15 minute in care pe “the wall” s-au tot afisat necroloage alb-negru cu zeci de soldati morti la datorie. Nu stiu ce s-a intamplat dupa, daca a mai cantat ceva sau s-a spus in continuare “vesnica pomenire”.

Mie nu mi-a placut partea cu soldatii si propaganda, asa ca am plecat si m-am bucurat ca am scapat de pomelnic. Si de ploaie. Punct!

P.S. Mie chiar nu-mi plac pomelnicele. In rest, a fost un super show. 

Update: in urma reactiilor la acest articol, am scris cu ce am gresit si ce am invatat eu din ziua de ieri.